Şaron



ŞARON. (În ebr. saron; „Şaron", Faptele Apostolilor 9:35, VA) înseamnă loc neted sau câmpie. Ea cuprinde câmpia cea mai întinsa din N Palestinei , întinzându-se între marile mlaştini din partea de jos a râului Crocodil (Nahr ez-Zerka) şi valea Aialonului şi Iope în S, ea măsoară aproximativ 80 km în lungime şi 15 km lăţime. Formaţiunile sale sunt determinate de depozitele ţărmurilor de mare din Pleistocen. În interior, de la centura dunelor recente de nisip care abat şi ştrangulează unele din râurile de coastă, se ridică zona nisipurilor roşii de tip mousterian la o înălţime de cca. 60 m, formând în partea de N o centură continuă de cca. 30 km. La început, zona a fost bogat împădurită cu stejari, probabil din specia Quercus infectoria, iar azi este una din cele mai bogate zone agricole din întregul Israel, acoperită cu livezi de citrice. În interior de la centura nisipurilor mousteriene, râurile au săpat o albie longitudinală la picioarele dealurilor de-a lungul unei coaste formate la începutul Pleistocenului. Văile râurilor, în special în partea de N a acestei albii aveau tendinţa să formeze mlaştini până când în vremurile moderne au fost făcute lucrări de desecare şi de drenare. În trecut, numai partea de S a Şaronului a fost favorabilă aşezărilor omeneşti, şi este clar că cea mai mare parte a Şaronului n-a fost colonizată de către evrei (doar Tell Qasile, N de Iope, a fost fondat, cca. 1200 î.Cr.). În N, Soco, un centru al regiunii sub Solomon (1 Împăraţi 4:10), şi Ghilgal, locul înfrângerii regilor locali de către Iosua (Iosua 12:23), se găsesc pe dealurile Samariei în partea de E a câmpiei.

Referinţele la Lod şi Ono în S, care erau puncte strategice fortificate (1 Cronici 8:12; Ezra 2:33; Neemia 7:37), şi la „valea lucrătorilor" care le separă (Neemia 11:35; cf. 1 Samuel 13:19-20) par să indice aşezăminte stabilite de cei reîntorşi din exil.

„Strălucirea" Şaronului (Isaia 35:2), ca şi „malurile îngâmfate" ale Iordanului (care s-ar traduce mult mai corect cu „jungla" Iordanului, n.tr.) (Ieremia 12:5;49:19), sugerează mai degrabă vegetaţia densă care acoperea această zonă decât fertilitatea ei pe care o are Şaronul din nisipurile sale pleistocene, care azi sunt acoperite cu livezi de portocali.

Cu privire la aşezările omeneşti Şaronul a rămas multă vreme „un pustiu" (Isaia 33:9) fiind folosit numai ca păşune (1 Cronici 5:16; Isaia 65:10). Acolo Şitrai supraveghea turmele regelui David (1 Cronici 27:29). „trandafirul din Şaron" (Cântarea Cântărilor 2:1-3) sugerează existenţa florilor (*Plante) în această regiune bogată în vegetaţie. Patru flori roşii se succed una după alta în perioada de înflorire, o specie de anemonă (Anemone coronaria), piciorul cocoşului (Ranunculus asiaticus), un soi de lalele (Tulipa montana) şi un soi de maci (Papaver sp.).

BIBLIOGRAFIE
D. Baly, The Geography of the Bible, 1957, p. 133-137.

J.M.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: