Şaron
ŞARON. (În ebr. saron;
„Şaron", Faptele Apostolilor 9:35, VA) înseamnă loc neted sau câmpie. Ea
cuprinde câmpia cea mai întinsa din N Palestinei , întinzându-se între marile
mlaştini din partea de jos a râului Crocodil (Nahr ez-Zerka) şi valea
Aialonului şi Iope în S, ea măsoară aproximativ 80 km în lungime şi 15 km
lăţime. Formaţiunile sale sunt determinate de depozitele ţărmurilor de mare din
Pleistocen. În interior, de la centura dunelor recente de nisip care abat şi
ştrangulează unele din râurile de coastă, se ridică zona nisipurilor roşii de
tip mousterian la o înălţime de cca. 60 m, formând în partea de N o centură
continuă de cca. 30 km. La început, zona a fost bogat împădurită cu stejari,
probabil din specia Quercus infectoria, iar azi este una din cele mai
bogate zone agricole din întregul Israel, acoperită cu livezi de citrice. În
interior de la centura nisipurilor mousteriene, râurile au săpat o albie
longitudinală la picioarele dealurilor de-a lungul unei coaste formate la
începutul Pleistocenului. Văile râurilor, în special în partea de N a acestei
albii aveau tendinţa să formeze mlaştini până când în vremurile moderne au fost
făcute lucrări de desecare şi de drenare. În trecut, numai partea de S a
Şaronului a fost favorabilă aşezărilor omeneşti, şi este clar că cea mai mare
parte a Şaronului n-a fost colonizată de către evrei (doar Tell Qasile, N de
Iope, a fost fondat, cca. 1200 î.Cr.). În N, Soco, un centru al regiunii sub
Solomon (1 Împăraţi 4:10), şi Ghilgal, locul înfrângerii regilor locali de
către Iosua (Iosua 12:23), se găsesc pe dealurile Samariei în partea de E a
câmpiei.
Referinţele la Lod şi Ono în S, care erau puncte
strategice fortificate (1 Cronici 8:12; Ezra 2:33; Neemia 7:37), şi la „valea
lucrătorilor" care le separă (Neemia 11:35; cf. 1 Samuel 13:19-20) par să
indice aşezăminte stabilite de cei reîntorşi din exil.
„Strălucirea" Şaronului (Isaia 35:2), ca şi
„malurile îngâmfate" ale Iordanului (care s-ar traduce mult mai corect cu
„jungla" Iordanului, n.tr.) (Ieremia 12:5;49:19), sugerează mai degrabă
vegetaţia densă care acoperea această zonă decât fertilitatea ei pe care o are
Şaronul din nisipurile sale pleistocene, care azi sunt acoperite cu livezi de
portocali.
Cu privire la aşezările omeneşti Şaronul a rămas
multă vreme „un pustiu" (Isaia 33:9) fiind folosit numai ca păşune (1
Cronici 5:16; Isaia 65:10). Acolo Şitrai supraveghea turmele regelui David (1
Cronici 27:29). „trandafirul din Şaron" (Cântarea Cântărilor 2:1-3)
sugerează existenţa florilor (*Plante) în această regiune bogată în vegetaţie.
Patru flori roşii se succed una după alta în perioada de înflorire, o specie de
anemonă (Anemone coronaria), piciorul cocoşului (Ranunculus asiaticus),
un soi de lalele (Tulipa montana) şi un soi de maci (Papaver sp.).
BIBLIOGRAFIE
D. Baly, The Geography of the Bible, 1957,
p. 133-137.
J.M.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu