Sarepta



SAREPTA. („locul topitoriei"). În akkad. sariptu; cf. sarapu, „a rafina (metale), a arde (cărămizi)". Un orăşel fenician (Sarafandul de azi), originar aparţinând de *Sidon, apare menţionat în secolul al 13-lea în Papirusul Anastasi 1 (ANET, p. 477). A fost capturat de Sanherib în 701 î.Cr. (Zarebtu, ANET, p. 287) şi de către Esar-Hadon, cca. 680-669 î.Cr. care l-a oferit lui Ba’ali, împăratul Tirului (J. B. Pritchard, „Sarepta in History and Tradition", în Reumann (ed), Understanding the Sacred Text, 1971, p. 101-114).

Situată la aproximativ 13 km la S de Sidon pe coasta libaneză pe drumul Tirului, ea este menţionată în 1 Împăraţi 17:9 ş.urm., ca un loc în care *Ilie s-a dus în timpul secetei din timpul domniei lui Ahab, şi unde a redat viaţa fiului unei văduve la care prorocul a locuit pentru o vreme. Luca 4:26 se referă la incidentul acesta, oraşul fiind menţionat cu numele său grecesc şi cel latin: Sarepta.

Obadia a prorocit că în Ziua Domnului acei copii ai lui Israel care au fost deportaţi de către Sargon după căderea Samariei vor avea în stăpânite Fenicia până la Sarepta.

Pentru rezultatele excavaţiilor care au început în 1969, vezi AJA 74, 1970, p. 202; 76, 1972, p. 216; Archeology 24, 1971, p. 61- 63; J. Pritchard, Sarepta, 1975.

R.A.H.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: