sare



SARE. Dacă fenicienii obţineau cantităţi de sare prin evaporararea apei de mare din Mediterana, evreii aveau acces la o cantitate nelimitată de sare pe malurile Mării Moarte (Ţefania 2:9) şi din Dealul sării (Jebel Usdum), o înălţime ce acoperea o suprafaţă de aprox. 4000 de hectare, situată în colţul SV al Mării Moarte. Această regiune a fost prin tradiţie asociată cu moartea soţiei lui Lot, (care s-a prefăcut într-un stâlp de sare, n.tr.) (Geneza 19:26).

Sarea aceasta este de varietate fosilă sau stâncoasă, şi din pricina impurităţilor şi a schimbărilor în componenţa chimică, stratul de suprafaţă este lipsit de gustul normal al sării. Referinţa din Matei 5:13 se referă la această sare de suprafaţă care se arunca nefiind bună la nimic. Sarea era preţuită pentru capacitatea ei de a conserva şi pentru că dădea gust mâncării (Matei 5:13; Marcu 9:50; Coloseni 4:6). Era folosită adesea în popoarele orientale pentru a ratifica înţelegeri, sarea devenind astfel un simbol al fidelităţii şi a permanenţei. În jertfele cerealiere din Leviticul (Levitic 2:13) sarea era folosită ca şi conservant pentru a prefigura natura eternă a „legământului sării" existent între Dumnezeu şi Israel (Numeri 18:19; 2 Cronici 13:5) (în citatele de mai sus, în trad. Cornilescu nu apare „legătura sării" ca în traducerea Bibliei editate la Bucureşti în 1914. n.tr.).

Efectul sării asupra vegetaţiei este acela că ea distruge fertilitatea solului (Deuteronom 29:23). Astfel, „locurile arse ale pustiei,...pământ sărat şi fără locuitori" (Ieremia 17:6), erau sinonime cu pământurile sărace ale sărăturilor (Iov 39:6). Abimelec a urmat un obicei vechi presărând sare peste ruinele Sihemului (Judecători 9:45) ca simbol al unei dezolări perpetue. Elisei a folosit sarea pentru a îndulci apa moartă din izvorul Ierihonului (2 Împăraţi 2:19-22). Noii născuţi erau în mod obişnuit frecaţi cu sare înainte de a fi înfăşaţi în scutece (Ezechiel 16:4). Sub Antioh IV Epifanes, Siria a impus o taxă asupra sării, care a fost plătită Romei.

BIBLIOGRAFIE
E. P. Deatrick şi F. C. Fensham, BA 25, 1962, p. 41-49; N. Hillyer, NIDNTT, p. 443-449.

R.K.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: