Sara, Sarai



SARA, SARAI. (În ebr. sara, „prinţesă"). Soţia principală a lui Avram, de asemenea sora sa vitregă din partea tatălui său Terah (Geneza 20:12). Ea a plecat cu el din Ur din Caldeea, prin Haran, spre ţara Canaanului. Foametea i-a făcut să plece pentru o vreme în Egipt, şi, pentru că Avram s-a temut că din pricina frumuseţii ei viaţa sa ar putea fii în pericol, i-a cerut ca să se prezinte ca sora lui. Faraon a fost atras de ea şi a luat-o în haremul său. Apoi, suspectând adevărul, au fost amândoi alungaţi (Geneza 12).

A pozat în sora lui Avram şi cu altă ocazie, la curtea lui Abimelec, regele Gherarului, potrivit cu instrucţiunile soţului ei: „Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile pe unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău." (Geneza 20:13) - cuvinte care sugerează o politică deja stabilită. Incidentul acesta a sporit mai mult averea lui Avram, din pricina darurilor care i-au fost acordate în compensaţie pentru un soţ rănit în sentimentele sale (Geneza 20:14).

Faptul că a fost stearpă a fost prilejul unui reproş continuu pentru Sarai, care a ajuns să i-o ofere lui Avram ca şi concubină pe roaba sa egipteancă Agar. Sarcina lui Agar i-a stârnit invidia şi a început s-o trateze atât de rău, încât Agar a plecat de acasă. După întoarcere a născut pe Ismael (Geneza 16).

La vârsta de 90 de ani, numele lui Sarai a fost schimbat în Sara, şi al soţului ei din Avram în Avraam. Iahve a binecuvântat-o şi i-a spus că va rămânea însărcinată şi va deveni „mama multor neamuri" (Geneza 17).

Când Avraam a avut întâlnirea cu trimeşii lui Dumnezeu, Sarei i-a revenit sarcina să pregătească nişte turte pentru vizitatorii divini. Ea a auzit prorocia despre fiul ei şi a râs; apoi de frică, nu a recunoscut faptul acesta confruntată cu cuvintele: „Este ceva prea greu pentru Domnul?" (Geneza 18:14). La naşterea lui Isaac reproşul adus Sarei a fost îndepărtat. A fost atât de deranjată de râsul batjocoritor al lui Ismael în timpul sărbătorii naşterii lui Isaac, încât i-a cerut lui Agar să plece definitiv împreună cu fiul ei (Geneza 21).

Sara a murit la vâsta de 127 de ani în Chiriat-Arba şi a fost îngropată într-o peşteră din ogorul Macpela (Geneza 21:1 ş.urm.) (*Hebron).

Sara este numită îm Isaia 51 ca un exemplu al încrederii în Iahve. În NT, este menţionată de către Pavel atât ea cât şi Avraam printre cei a căror credinţă le-a fost socotită neprihănire (Romani 4:9), şi el spune că Sara este mama copiilor făgăduinţei (Romani 9:9). Scriitorul Epistolei către evrei include pe Sara pe lista oamenilor credinţei (Evrei 11:11). Ea este privită ca exemplu al unei soţii cu adevărată consideraţie pentru bărbatul ei (1 Petru 3:6).

M.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: