Sanbalat



SANBALAT. Numele este babilonian, Sinuballit, adică „Sin (zeul lunii) a dat viaţă". În Neemia 2:10,19; 13:28 este denumit şi horonitul, probabil pentru că se trăgea din Bet-Horon, aflat la aproximativ 30 km NV de Ierusalim (cf. Iosua 10:10, etc.). El a fost unul din oponenţii de frunte ai lui Neemia. Papirusul Elefantin arată că în anul 407 î.Cr. a fost guvernatorul Samariei. Când Neemia s-a întors din exil în 445 î.Cr. el a fost ori guvernator ori dorea să obţină funcţia de guvemator şi, fără îndoială, a dorit să-şi extindă controlul şi asupra lui Iuda. Papirusul Elefantin vorbeşte despre doi din fiii săi, Delaia şi Şelemia, şi aceste nume arată că Sanabalat era un închinător al lui Iahve. Aceasta însemna că ori era descendent dintr-o familie evreiască care n-a fost luată în captivitate în 721 î.Cr. ori din una din familiile colonizate în Palestina de către împăraţii asirieni. Oricare ar fi fost cazul, se pare că religia sa a fost un sincretism (2 Împăraţi 17:33), deşi L-a pus pe Iehova înainte câştigând în felul acesta simpatia familiei marelui preot, şi căsătorindu-se cu fiica acestuia (Neemia 13:28). Josephus (Ant. 11.302) a face pe Sanbalat responsabil de construirea templului din Samaria, pe care el îl datează sub Darius al III-lea (336-331 î.Cr.). Dacă istoria aceasta este adevărată, atunci Josephus a confundat datele; cu excepţia cazului în care el se referă la un al doilea guvernator cu acelaşi nume. (A existat un al doilea Sanbalat, dacă nu doi, între guvernatorii Samariei în timpul imperiului Persan).

BIBLIOGRAFIE
H. H. Rowley, „Sanballat and the Samaritan Temple", BJRL 38, 1955-6, p. 166 ş.urm., retipărită cu titlul Men of God, 1965, p. 246 ş.urm.; F. M. Cross, „Discovery of Samaria Papyri", BA 26, 1963, p. 110 ş.urm.

J.S.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: