Samuel



SAMUEL. (În ebr. semu’el, „(?)nume de Dumnezeu")

1. Un lider din seminţia lui Simeon (Numeri 34:20)

2. Strănepotul lui Isahar (1 Cronici 7:2).

3. Prorocul, contemporan cu Saul şi David, a cărui carieri este descrisă în 1 Samuel, şi care a dat numele celor două cărţi ale lui Samuel din VT. Faptele Apostolilor 3:24 îl vede ca pe cel dintâi dintre profeţi, iar Faptele Apostolilor 13:20 ca fiind ultimul dintre judecători.

I. Cariera

Samuel s-a născut într-o familie de efraemiţi din Rama (dintr-un descendent levit, potrivit cu 1 Cronici 6:33 ş.urm.). Părinţii lui au fost Elcana şi Ana; mama a fost stearpă şi ea l-a închinat pe Samuel ca *nazireu lui Dumnezeu înainte ca acesta să se fi născut. De aceea după ce a fost înţărcat, a fost crescut la templul din Silo de Eli (1 Samuel 1). Pe când era încă un băieţel, a trăit experienţa chemării în lucrarea de proroc, şi în timp a fost recunoscut „ca proroc al Domnului" (1 Samuel 3).

În urma unei victorii majore a filistenilor împotriva lui Israel, chivotul legământului a fost capturat, Eli moare şi preoţia a fost transferată de la *Silo (1 Samuel 4). Evenimentele din viaţa lui Samuel nu sunt menţionate după aceasta până când cheamă poporul la Miţpa unde îi înfrânge pe filisteni (*Eben-Ezer). Îşi asumă acum rolul de judecător în Israel şi slujeşte la Betel, Ghilgal, Miţpa şi Rama (1 Samuel 7).

La bătrâneţe, conducerea sa a fost contestată prin bătrânii poporului care tânjeau să aibă un împărat. La început, Samuel a rezistat acestei presiuni, dar a primit călăuzirea din partea Domnului şi în final a fost de acord cu ea (1 Samuel 8). Atunci l-a întâlnit pe *Saul şi Dumnezeu i-a spus să-l ungă împărat; într-un complex de evenimente Samuel a prezidat asupra instituţiei monarhiei, avertizând atât poporul cât şi pe noul împărat de cele ce aveau să urmeze (1 Samuel 9-12).

Nu după multă vreme s-a produs o ruptură în relaţiile dintre Samuel şi Saul, când acesta a decis de unul singur să aducă jertfe lui Dumnezeu înaintea unei lupte (1 Samuel 13). Ruptura a fost definitivă după ce Saul a călcat un jurământ solemn cruţând viaţa regelui Agag al amaleciţilor. Însuşi Samuel l-a ucis pe Agag după care s-a retras la Rama. L-a respins pe faţă pe Saul şi niciodată nu a mai avut de-a face cu el (1 Samuel 15). Ultimul său act a fost ungerea secretă a lui David ca următorul împărat al lui Israel (1 Samuel 16). A murit la Rama unde a şi fost înmormântat (1 Samuel 25:1). Chiar şi după moartea sa, Saul disperat a încercat să afle voia lui Dumnezeu prin el consultând o femeie care vorbea cu morţii (1 Samuel 28).

II. Evaluare critică

Evaluările recente ale activităţii lui Samuel tind să fie negative. Unii minimalizând-o nu văd în el decât un simplu văzător local, aproape necunoscut lui Saul, pe baza celor din 1 Samuel 9:6,18. Totuşi, puţini sunt cercetătorii care pot nega faptul că el nu a mai controlat monarhia dar şi că mai târziu s-a depărtat de Saul repudiindu-l. Nesiguranţa în care a trăit în consecinţă Saul, dovedeşte că Samuel a avut o putere şi o influenţă deosebită.

Argumentele principale împotriva istoricităţii sunt (i) caracterul „legendar" al unora dintre istorisiri (de ex. naraţiunea copilăriei sale), (ii) faptul că Samuel este descris în roluri atât de diverse (proroc, judecător, conducător de oşti, lider naţional şi poate preot), şi (iii) problema asocierii acestor roluri cu sursele literare presupuse sau cele ale tradiţiei nescrise ale cărţii 1 Samuel. În absenţa unor date extrabiblice despre Samuel, primul dintre aceste argumente admite că nu există nici un criteriu obiectiv pentru a fi admis. Mai mult, a treia obiecţiune nu oferă nici o bază pentru o asemenea evaluare având în vedere că se ştie atât de puţin despre sursele utilizate pentru *cărţile lui Samuel. A doua problemă rămâne cea principală. Se pot sublinia două lucruri cu privire la rolurile pe care le-a avut Samuel. În primul rând, deşi se poate admite că diferitele relatări scrise scot în evidenţă sau subliniază roluri diferite pe care le-a avut Samuel, nu este mai puţin adevărat că ele nu sunt atât de dispersate unele de altele pe cât se pare; cartea Judecătorilor ne arată că slujba de lider militar, lider naţional şi judecător (în sensul judiciar) puteau fi combinate în vechiul Israel; şi există dovezi atât din interiorul cât şi exteriorul lui Israel că *prorocia uneori îşi asuma roluri de sacrificiu, şi prorocii uneori ungeau sau repudiau împăraţi. În al doilea rând, Samuel a trăit într-o perioadă de criză şi de tranziţie şi, în absenţa altei figuri proeminente, seminţiile lui Israel i-au cerut să îndeplinească un rol excepţional. În principiu, el a combinat rolul de judecător cu cel de proroc; în acest sens Debora ne oferă o imagine analoagă (vezi Judecători 4:4).

BIBLIOGRAFIE
A. Weiser, Samuel: seine geschichtliche Ausgabe und religiöse Bedeutung (FRLANT 81), 1962; J. L. McKenzie, „The Four Samuels", Biblical Research 7, 1962, p. 3-18. Vezi de asemenea istoriile standard ale lui Israel şi comentariile standard.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: