sac
SAC. O pânză aspră (ebr. saq,
gr. sakkos, de unde derivă şi cuvântul în engleză), ţesută de obicei din
păr de capră (Siphra 53b) şi de culoare neagră (Apocalipsa 6:12).
Acelaşi cuvânt în ebraică înseamnă „sac" (de ex. Geneza 42:27), care era
făcut, evident, din acelaşi material.
Pânza de sac era purtată ca semn de doliu după un
mort (Geneza 37:34; 2 Samuel 3:31; Ioel 1:8; Iudita 8:5), pentru un dezastru
personal sau naţional (Iov 16:15; Plângerile 2:10; Estera 4:1; 1 Macabei 2:14),
ori ca semn al penitenţelor pentru păcate (1 Împăraţi 21:27; Neemia 9:1; Iona
3:5; Matei 11:21), ori în timpul unei rugăciuni speciale pentru eliberare (2
Împăraţi 19:1-2; Daniel 9:3, Iudita 4:10; Baruc 4:20; 1 Macabei 3:47).
Forma sacului simbolic era de obicei un brâu sau un
fel de fustanelă cum au scoţienii care se lega în jurul coapselor (1 Împăraţi
20:31-32; Isaia 3:24; 20:2; 2 Macabei 10:25). Era de obicei purtat direct pe
piele (2 Împăraţi 6:30; Iov 16:15; 2 Macabei 3:19), şi era purtat toată noaptea
(1 Împăraţi 21:27; Ioel 1:13). În unele cazuri înlocuia roba, peste alte haine
(Ioan 3:6). Uneori sacul era întins pentru a te putea culca pe el (1 Samuel
21:10; Isaia 58:5), sau era întins în faţa altarului sau chiar pe altar (Iudit
4:11).
Păstorii palestinieni purtau haine din pânză de sac
pentru că aceasta era mai ieftină şi mai durabilă (TB, Sabbath 64a).
Prorocii se îmbrăcau uneori cu ea ca un simbol al pocăinţei pe care o predicau
(Isaia 20:2; Apocalipsa 11:3). Potrivit cu Iona 3:8 şi Iudita 4:10 chiar şi
animalele erau îmbrăcate cu pânză de sac ca un semn al pocăinţei naţionale.
Purtarea hainelor de sac în semn de doliu sau pocăinţă a fost practicată nu
numai în Israel ci şi în Damasc (1 Împăraţi 20:31), Moab (Isaia 15:3), Amon
(Ieremia 49:3), Tir (Ezechiel 27:31) şi Ninive (Iona 3:5).
Îmbrăcarea cu pânză de sac este folosită ca limbaj
figurativ descriind îmbrăcarea în întuneric a corpurilor cereşti în Isaia 50:3.
BIBLIOGRAFIE
G. Dalman, Arbeit und Sitte, 5, 1939, p. 18,
165, 176, 202; H. F. Lutz, Textiles and Costums among the peoples of the
Ancient Near East, 1923, p. 25-26, 176-177; P. Heinisch, „Die Trauergebräuche
bei den Israeliten", Biblische Zeitfragen 13, 1931,7-8, p. 16-17.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu