ruşine



RUŞINE. Acest termen şi termenii înrudiţi cu el apar de vreo 190 de ori în Vechiul Testament şi de 46 de ori în Noul Testament. Aceste locuri sunt traduceri ale formelor originale reprezentând cel puţin 10 rădăcini de cuvinte diferite în ebraică şi 7 în greacă, precum şi un număr mai considerabil de cuvinte în ambele limbi.

Se pot distinge două semnificaţii principale: descrieri ale stării mintale şi descrieri ale stării fizice. Stările mintale pot fi clasificate în trei categorii mai mari: mai întâi, starea în care o persoană este sau poate fi obiectul compătimirii, derâderii, şi a umilirii; a doua, starea în care acea persoană are sentimentul de sfială sau ruşine; şi a treia, starea în care el simte respect sau admiraţie. Stările fizice implică un grad de expunere sau de nuditate, ori cuvintele sunt folosite ca şi eufemisme pentru organele sexuale.

Folosirea care este de departe cea mai frecventă implică idei legate de compătimire, derâdere şi umilire. Ruşinea urmează atunci când legea lui Dumnezeu este desconsiderată sau uitată (Osea 4:6-7). Dumnezeu trimite ruşinea pe vrăjmaşii poporului Său (Psalmul 132:18). Ea este de asemenea rezultatul păcatului şi este îndepărtată în ziua libertăţii şi a împăcării (Isaia 61:7). Apare din când în când ca şi o pedeapsă (Psalmul 44:7, 9, 15). În contrast, ruşinea poate de asemenea servi ca şi o manifestare preventivă şi pozitivă harului lui Dumnezeu (Ezechiel 43:10). Ea poate induce acţiune pozitivă (Judecători 3:25). Falsa ruşine, cauzată de ceva care nu este ruşinos, cum ar fi loialitatea faţă de Cristos, trebuie evitată (Marcu 8:38). Există şi un sens figurativ al folosirii termenului, ca şi în Isaia 24:23 şi în Iuda 13.

Folosirea care reprezintă sfială sau timiditate nu este atât de importantă, deoarece nu apare prea frecvent. Un exemplu limpede este afirmaţia cu privire la bărbat şi la nevasta sa înaintea căderii în Geneza 2:25. Folosirea care reprezintă admiraţie şi respect este de asemenea rară. O astfel de utilizare în Vechiul Testament este Ezra 9:6; şi mai apare dispoziţia apostolică din 1 Timotei 2:9. În prima instanţă, este folosită rădăcina ebr. comună bos, care apare în peste 90 de alte ocazii în Vechiul Testament numai în tulpina cuvântului Qual; pe când 1 Timotei 2:9 este singurul pasaj în care întâlnim termenul aidos din întregul Nou Testament.

Folosirea cuvintelor cu o semnificaţie fizică se referă la nuditate. Aceste întrebuinţări nu sunt frecvente.

Conceptul biblic despre ruşine este în principiu cel al stării mintale de umilire din cauza păcatului, şi al depărtării de legea lui Dumnezeu, ceea ce aduce defăimare şi respingere din partea lui Dumnezeu precum şi din partea omului. Dezvoltarea conceptului este extinsă atât în proroci cât şi în epistolele pauline. Referirea la chestiuni legate de sex sunt ilustrative sau figurative, şi nu indică faptul că ar exista vreo legătură mai puternică între ruşine şi funcţiile sexuale decât între ruşine şi alte funcţii care pot cauza stinghereală datorită folosirii păcătoase.

BIBLIOGRAFIE
R. Bultmann, TDNT 1, p. 189-191; H.-G. Link, E. Tiedke, NIDNTT 3, p. 561-564.

P.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: