Rusalii



RUSALII. În Levitic 23:16 Septuaginta foloseşte pentekonta hemeras pentru termenul ebraic hamissim yom, „cincizeci de zile", referindu-se la numărul de zile de la oferirea snopului de orz la începutul Paştelor. În ziua a 50-a avea loc Sărbătoarea Rusaliilor. Deoarece acel interval de timp este de 7 săptămâni, sărbătoarea s-a numit hag sabu’ot, „sărbătoarea săptămânilor" (Exod 34:22; Deuteronom 16:10). Ea marchează încheierea recoltei orzului, care începuse odată cu începerea seceratului grâului (Deuteronom 16:9), şi când orzul a fost legănat în „dimineaţa de după Sabat" (Levitic 23:11). Este de asemenea numită hag haqqasir, „sărbătoarea recoltei", şi yom habbikkurim, „ziua primelor roade" (Exod 23:16; Numeri 28:26). Sărbătoarea nu este limitată la vremurile din Pentateuh, ci păstrarea ei este indicată şi în zilele lui Solomon (2 Cronici 8:13), ca şi a doua dintre cele trei sărbători anuale (vezi Deuteronom 16:16).

Sărbătoarea a fost proclamată ca şi o „convocaţie sfântă" în care nu trebuia făcută nici o muncă de slujire, şi în care fiecare Israelit de parte bărbătească trebuia să apară în sanctuar (Levitic 23:21). Erau aduse din locuinţele lor două pâini coapte cu aluat din floarea făinii nouă înaintea Domnului de către preot, împreună cu jertfele de animale pentru ispăşirea păcatelor şi pentru împăciuire (Levitic 23:17-20). Ca şi o zi a bucuriei (Deuteronom 16:16) este evident că în această zi israeliţii devotaţi îşi exprimau mulţumirea pentru binecuvântările în recoltă şi erau într-o atitudine de frică şi temere de Dumnezeu (Ieremia 5:24). Însă mulţumirea şi frica erau sentimente ale unui popor răscumpărat, pentru că serviciul nu putea fi efectuat fără daruri de ispăşire şi de pace, şi era, în plus, o amintire a eliberării lor din robia Egiptului (Deuteronom 16:12) ca şi popor al legământului lui Dumnezeu (Levitic 23:22). Baza de acceptare a jertfelor presupune înlăturarea păcatului şi împăcarea cu Dumnezeu.

În perioada intertestamentală şi mai târziu, Rusaliile au fost privite ca şi aniversarea primirii poruncilor de pe muntele Sinai (Jubilee 1:1 cu 6:17; TB, Pesahim 68b; Midrash, Tanhuma 26c). Saducheii sărbătoreau această zi în a 50-a zi de la duminica de după Paşte (luând „Sabatul" din Levitic 23:15 ca referindu-se la Sabatul săptămânal); calculul lor a reglementat respectarea publică a acestei sărbători cât timp a existat Templul, şi biserica este astfel justificată în comemorarea primelor Rusalii creştine într-o duminică (Duminica de Rusalii). Fariseii, cu toate acestea, au interpretat „Sabatul" din Levitic 23:15 ca şi Sărbătoarea Pâinii Nedospite (vezi Levitic 23:7), şi calculul lor a devenit normativ în iudaism după anul 70 d.Cr., astfel încât în calendarul ebraic Rusaliile cad acum în diverse zile din săptămână.

În Noul Testament există trei referinţe la Rusalii: (1) Faptele Apostolilor 2:1 (în greacă ten hemeran tes pentekostes). În această zi, după învierea şi înălţarea lui Cristos (cca. 30 d.Cr.), ucenicii erau adunaţi într-o casă din Ierusalim, şi au fost binecuvintaţi cu semne din cer. Duhul Sfânt a coborât peste ei, o nouă viaţă, putere şi binecuvântare s-a manifestat pe care Petru le-a explicat-o ca fiind împlinirea prorociei lui Ioel. (2) Faptele Apostolilor 20:16. Pavel a fost hotărât să nu petreacă timp în Asia şi s-a grăbit să ajungă în Ierusalim la timp pentru Rusalii (57 d.Cr.). (3) 1 Corinteni 16:8. Pavel intenţiona să stea la Efes până la Rusalii (54 sau 55 d.Cr.), pentru că i se deschise o uşă efectivă în lucrare.

BIBLIOGRAFIE
Mishnah, Menahot 10.3; Tosefta, Menahot 10.23,528; TB, Menahot 65a; L. Finkelstein, The Pharisees, 1946, p. 115 ş.urm.

D.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: