roată



ROATĂ. Cele mai vechi atestări de roţi (în ebr. galgal, ‘opan) sunt modele de lut luate după roţi de care de război şi fragmentele unei roţi de olar (vezi Ieremia 18:3, ebr. ‘obnayim) din mileniul al 4-lea î.Cr. (vezi C.L. Woolley, Ur Excavations, 4, 1956, p. 28, tăbliţa 24). Roţile vechi erau făcute din scânduri de lemn fixate împreună, cu benzi de piele (vezi ANEP, num. 163, 169, 303), însă odată cu înlocuirea măgarului cu calul cca. 1500 î.Cr., au început să fie folosite roţi mai uşoare cu spiţe (vezi ANEP, num. 167-168,183-184). Piedestalele de aur făcute pentru Templul lui Solomon erau roţi în miniatură de care de război, cu tot cu osii, obezi, spiţe, şi butuci (1 Împăraţi 7:33). Daniel a văzut pe Cel îmbătrânit de zile aşezat pe un tron cu roţi de foc (7:9), iar Ezechiel dă o descriere în vedeniile lui a roţilor de la carul lui Dumnezeu (1; 10). Bubuiturile carelor de război anunţau apropierea vrăjmaşului (Ieremia 47:3; Naum 3:2), dar toţi cei ostili faţă de oamenii lui Dumnezeu vor fi suflaţi ca şi praful într-un vârtej (Psalmul 83:13; Isaia 17:13). În ebraica mai târzie este folosit galgal ca pars pro toto pentru căruţă (Ezechiel 23:24; 26:10). Roţile erau de asemenea folosite ca şi o parte din mecanismul de scos apă (Eclesiastul 12:6). Cu privire la roata vieţii (Iacov 3:6, în AV „cursul naturii"), vezi R.V.G. Tasker, James, TNTC, 1956, p. 75 ş.urm..

A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: