rinichi



RINICHI. În traducerea RSV a Bibliei, termenul ebr. kelayot este tradus cu „rinichi" când se referă la organul fizic al animalelor de sacrificiu, în principal în Leviticul (3:4; 4:9; 7:4, etc.). Obiceiul era ca rinichii animalului împreună cu grăsimea de pe ei sa fie arse pe altar, ca partea care îi aparţinea lui Iahve, în timp ce închinătorii consumau, fără îndoială, restul. Se considera că rinichii împreună cu sângele şi cu celelalte organe interne conţin viaţa, iar dintre acestea, rinichii erau o parte aleasă, poate datorită faptului că ei conţineau şi grăsime; cf. Deuteronom 32:14, unde traducerea RSV redă termenul heleb kelayot, care tradus literal înseamnă „grăsimea berbecilor..." prin „cel mai bun grâu" (Cornilescu traduce „grăsimea grâului", n. tr.)

Acelaşi cuvânt ebr. este tradus în mod diferit, când se referă, în general la modul figurativ, la organele umane, despre care se credea că posedă funcţii psihologice. În traducerea RSV termenul este redat cu „inima" care este „tulburată" (Iov 19:27; Psalmul 73:21) şi „încercată" de Dumnezeu (Ieremia 11:20). În Proverbe 23:16 aceeaşi traducere utilizează termenul „suflet" care „se bucură", în gr. din NT nephros (care în traducere literală înseamnă „rinichi") apare o dată, însă traducerea RSV îl redă prin „minte" (Apocalipsa 2:23).

Paralelismul descoperă faptul că inima şi celelalte organe interne (*MĂRUNTAIE, *INIMĂ) erau considerate a deţine centrul personalităţii şi al voinţei, fără a se face o distincţie clară între ele.

Referinţa la kelayot (RSV „inimă") care dă îndemnuri (Psalmul 16:7) (cu o paralelă în textele de la Ras Shamra: „măruntaiele lui îl îndeamnă") constituie o altă utilizare similară, cu care se poate compara acest concept iudaic apărut într-o perioadă mai târzie, conform căruia unul dintre rinichi îl inspiră pe om la fapte bune, iar celălalt îl inspiră la fapte rele (TJ, Berakhoth 61a).

B.O.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: