răscumpărare, răscumpărător



RĂSCUMPĂRARE, RĂSCUMPĂRĂTOR.

Răscumpărare înseamnă eliberarea de un rău prin plătirea unui preţ. Este mai mult decât o simplă eliberare. Astfel, prizonierii de război pot fi puşi în libertate prin plătirea unui preţ numit „preţ de răscumpărare" (gr. lytron). Grupul de cuvinte bazat pe lytron a fost format în mod specific pentru a reda această idee de eliberare pe baza plătirii preţului de răscumpărare. În acest context de idei, moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerată „o răscumpărare pentru mulţi" (Marcu 10:45).

De asemenea, sclavii puteau fi eliberaţi printr-un proces de răscumpărare. Printr-o cumpărare fictivă de către un zeu, sclavul plătea preţul libertăţii lui în vistieria templului. Apoi trecea prin formalitatea solemnă de a fi vândut zeului „pentru libertate". Practic, el continua să fie sclavul zeului, şi îi reveneau anumite obligaţii religioase. Dar din punct de vedere omenesc, era liber din acel moment. În mod alternativ, sclavul putea să-i plătească acel preţ stăpânului său. Aspectul caracteristic în legătură cu oricare dintre formele de eliberare este plătirea preţului de răscumpărare (lytron). „Răscumpărarea" este numele dat procesului respectiv.

Printre evrei putem discerne o situaţie diferită, bine ilustrată în Exod 21:28-30. Dacă un om avea un bou periculos, trebuia să-l ţină închis. Dacă ieşea şi împungea pe cineva, astfel încât persoana respectivă murea, legea era clară: „boul să fie ucis cu pietre... şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea". Însă acesta nu este un caz de ucidere intenţionată. Nu există o intenţie criminală premeditată. Astfel se prevedea ca stăpânului să i se pună un preţ de răscumpărare (ebr. koper). El putea să plătească o sumă de bani, şi astfel să-şi răscumpere viaţa.

Alte utilizări ale răscumpărării în antichitate sunt în cazul răscumpărării proprietăţii etc., dar cele trei pe care le-am menţionat sunt cele mai importante. Toate trei au în comun ideea libertăţii câştigate prin plătirea unui preţ. În afara Bibliei, utilizarea termenului este aproape invariabilă. Apar câteva pasaje metaforice, dar acestea servesc doar pentru a clarifica semnificaţia fundamentală a cuvântului. Plătirea unui preţ pentru eliberare este aspectul de bază şi caracteristic.

Acest sens face conceptul atât de util pentru primii creştini. Isus îi învăţase că „oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului" (Ioan 8:34). În această idee, Pavel poate să se considere pe sine „pământesc, vândut rob păcatului" (Romani 7:14), vândut ca de către un stăpân de sclavi plin de cruzime. El le aminteşte creştinilor din Roma că mai demult ei fuseseră „robi ai păcatului" (Romani 6:17). Din alt punct de vedere, oamenii erau sub pedeapsa morţii din cauza păcatului lor. „Fiindcă plata păcatului este moartea" (Romani 6:23). Păcătoşii sunt robi. Păcătoşii sunt sortiţi morţii. Oricum am privi lucrurile, lumea antică se vedea pe sine într-o căutare disperată a răscumpărării. Fără răscumpărare robia avea să continue, şi pedeapsa cu moartea avea să fie dusă la îndeplinire. Crucea lui Cristos este văzută în acest cadru. Ea este preţul plătit pentru eliberarea robilor, pentru a le reda celor condamnaţi libertatea.

Ceea ce conferă forţă metaforei este constanta prezenţă a ideii de plătire a unui preţ. Dar tocmai aceasta este ceea ce constituie subiectul de dispută al unora care cred că răscumpărarea nu este decât o altă alternativă de a spune „eliberare". Cauza principală a acestei interpretări este existenţa unor pasaje din VT în care se spune că Iahve a eliberat (izbăvit) pe poporul Său (Exod 6:6; Psalmul 77:14 ş.urm., etc.) şi este de neconceput ca El să plătească cuiva un preţ. Dar se deduce prea mult. Metafora n-a fost deprivată de ideea ei (comp. afirmaţia „el şi-a vândut pielea scump"). Uneori Iahve este considerat atât de puternic, încât toată puterea naţiunilor este înaintea Lui doar un lucru neînsemnat. Dar în astfel de pasaje nu se vorbeşte despre răscumpărare. În pasajele referitoare la răscumpărare este implicat conceptul efortului. Iahve răscumpără „cu braţul întins". El îşi face cunoscută puterea. Deoarece îşi iubeşte poporul, El îl răscumpără plătind El însuşi. Acest efort este considerat „preţul". Aceasta explică folosirea terminologiei răscumpărării.

Termenul caracteristic din NT echivalent cu răscumpărare este apolytrosis, un cuvânt care de altfel apare relativ rar. Este întâlnit de zece ori în NT, dar se pare că se mai găsesc opt alte apariţii în întreaga literatură greacă. Acest lucru poate să exprime convingerea primilor creştini că răscumpărarea prin Isus este unică. Nu înseamnă, aşa cum au crezut unii, că ei înţelegeau răscumpărarea doar ca pe o „eliberare". Pentru eliberare ei foloseau termenul rhyomai: „scăpare". Dar apolytrosis înseamnă eliberarea pe baza plătirii unui preţ, iar acel preţ este moartea reconciliatoare a Mântuitorului. Când citim despre „răscmpărarea prin sângele Lui" (Efeseni 1:7), sângele lui Cristos este în mod clar considerat preţul de răscumpărare. Tot astfel reiese şi din Romani 3:24 ş.urm.: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire". Pavel foloseşte aici trei metafore, pe cea a judecăţii, a jertfelor şi a eliberării. Pe noi ne interesează a treia. Pavel vizează un proces de eliberare, însă prin plătirea unui preţ, sângele lui Cristos. Răscumpărarea este asociată cu moartea lui Cristos şi în Evrei 9:15. Uneori este menţionat preţul, dar nu şi răscumpărarea, ca de exemplu în expresia „cumpăraţi cu un preţ" (1 Corinteni 6:19 ş.urm.; 7:22 ş.urm.). Ideea de bază este aceeaşi. Cristos i-a cumpărat pe oameni cu preţul sângelui Lui. În Galateni 3:13 preţul răscumpărării este redat astfel: „făcându-Se blestem pentru noi". Cristos ne-a răscumpărat luând locul nostru, purtând blestemul nostru. Aceasta ne îndreaptă atenţia spre ideea categoric substitutionară din răscumpărare, o idee care uneori este accentuată, ca în Marcu 10:45 („răscumpărare pentru mulţi").

Răscumpărarea nu numai că priveşte înapoi spre Calvar, ci şi înainte spre libertatea de care se bucură cei răscumpăraţi. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru" (1 Corinteni 6:20). Tocmai pentru că au fost răscumpăraţicu un asemenea preţ, credincioşii trebuie să fie oameni ai lui Dumnezeu. Ei trebuie să arate în vieţile lor că nu mai sunt prinşi în sclavia din care au fost eliberaţi, şi sunt îndemnaţi să rămână tari şi să nu se mai plece iarăşi sub jugul robiei (Galateni 5:1).

BIBLIOGRAFIE
LAE, p. 318 ş.urm. L. Morris, The Apostolic Preaching of the Cross, 1965, cap. 1; B.B. Warfield, The Person and Work of Christ, ed. S.G. Craig. 1950, cap. 9, O. Procksch, F. Büchsel, în TDNT 4, p. 328-356; C. Brown ş.a. în NIDNTT 3, p. 177-223.

L.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: