răsăritului, fiii



RĂSĂRITULUI, FIII. (ebr. bene-qedem). Un termen general aplicat diverselor populaţii care locuiau la E (şi NE, Geneza 29:1) de Canaan şi folosit în asociere cu popoare învecinate cum sunt madianiţii, amaleciţii (Judecători 6:3), moabiţii, amoniţii (Ezech.25:10) şi chedariţii. Uneori termenul îi indică pe *nomazi (Ezechiel 25:4) dar, evident, termenul ar putea, de asemenea, să se refere la locuitorii Mesopotamiei (1 Împăraţi 4:30), şi patriarhul Iov este descris ca unul dintre bene-qedem. (*Răsărit, *cadmoriţii)

BIBLIOGRAFIE
A. Musil, Arabia Deserta, 1927, p. 494 ş.urm.; P.K. Hitti, History of the Arabs, 1956, p. 43.

T.C.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: