raca



RACA. Acesta este probabil un cuvânt aramaic réqa’ sau réqa, având semnificaţia de „ticălos" sau „nebun". În urma descoperirii unui papirus care conţinea cuvântul grec rhachos (al cărui vocativ ar putea fi rhacha) folosit cu o conotaţie peiorativă (Antiochon ton rhachan), câţiva cercetători au sugerat ideea că termenul ar fi de originie greacă. Totuşi, raca trebuie derivat din aramaică şi din ebraică. În limba ebraică termenul réqim este folosit în VT cu semnificaţia „bun de nimic". În Judecători 11:3 „oamenii fără căpătâi" care s-au asociat cu Iefta sunt numiţi réqim; în 2 Samuel 6:20 Mical l-a dispreţuit pe David pentru că acesta se descoperise ca şi unul dintre reqim („oameni de nimic"). Cuvântul mai este întrebuinţat în Documentele Ţadochiene (10:18), în care este combinat cu cuvântul nabal (compară Matei 5:22 termenul grec more echivalent cu cel ebr. nabal) ca un adjectiv pe lângă substantivul „cuvânt". Raca este des folosit în literatura rabinică (compară SB 1 p. 278-279) cu sensul de „nebun".

Cuvântul raca este prezent în Matei 5:22, în Cuvântarea de pe munte. Isus a conferit un nou spirit binecunoscutei legi referitoare la omucidere. În realitate nu se pune doar problema uciderii ci şi aceea a dispoziţiei. Oamenilor nu li se îngăduie să-şi insulte fraţii în resentimentul lor. În spirit acesta este un păcat la fel de mare ca şi o adevărată crimă.

F.C.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: