raca
RACA. Acesta este probabil un cuvânt
aramaic réqa’ sau réqa, având semnificaţia de „ticălos" sau
„nebun". În urma descoperirii unui papirus care conţinea cuvântul grec rhachos
(al cărui vocativ ar putea fi rhacha) folosit cu o conotaţie peiorativă
(Antiochon ton rhachan), câţiva cercetători au sugerat ideea că termenul
ar fi de originie greacă. Totuşi, raca trebuie derivat din aramaică şi
din ebraică. În limba ebraică termenul réqim este folosit în VT cu
semnificaţia „bun de nimic". În Judecători 11:3 „oamenii fără
căpătâi" care s-au asociat cu Iefta sunt numiţi réqim; în 2 Samuel
6:20 Mical l-a dispreţuit pe David pentru că acesta se descoperise ca şi unul
dintre reqim („oameni de nimic"). Cuvântul mai este întrebuinţat în
Documentele Ţadochiene (10:18), în care este combinat cu cuvântul nabal
(compară Matei 5:22 termenul grec more echivalent cu cel ebr. nabal)
ca un adjectiv pe lângă substantivul „cuvânt". Raca este des
folosit în literatura rabinică (compară SB 1 p. 278-279) cu sensul de
„nebun".
Cuvântul raca este prezent în Matei 5:22, în
Cuvântarea de pe munte. Isus a conferit un nou spirit binecunoscutei legi
referitoare la omucidere. În realitate nu se pune doar problema uciderii ci şi
aceea a dispoziţiei. Oamenilor nu li se îngăduie să-şi insulte fraţii în
resentimentul lor. În spirit acesta este un păcat la fel de mare ca şi o
adevărată crimă.
F.C.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu