Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

răbdare


RĂBDARE. Răbdarea biblică este puterea dată de Dumnezeu pentru a te înfrâna în faţa opoziţiei sau a oprimării. Ea nu este pasivitate. Iniţiativa aparţine dragostei lui Dumnezeu sau a credinciosului care răspunde în acest fel la rău. În VT conceptul este desemnat de ebr. ‘arek, care înseamnă „îndelung". Despre Dumnezeu se spune că este „îndelung" răbdător sau „încet" la mânie, ‘erek ‘appayim (vezi Exod 34:6; Numeri 14:18; Neemia 9:17; Psalmul 86:15; 103:8; 145:8; Ioel 2:13; Iona 4:2). Această idee este exact reprezentată în cuvântul gr. makrothymia, tradus adesea cu „îndurător" şi definit de Trench cu „un efort de voinţă prelungit" înainte de a da drumul mâniei.

O asemenea răbdare este caracteristică acţiunilor lui Dumnezeu faţă de oamenii păcătoşi, care merită pe deplin mânia Lui (Isaia 48:9; Osea 11:8). Semnul Lui protector asupra ucigaşului Cain (Geneza 4:15), semnul providenţial al potopului faţă de o lume care şi-a pierdut dreptul de a exista (Geneza 9:11-17; comp. 1 Petru 3:20), nenumăratele cazuri în care a restaurat poporul Israel în ciuda neascultării sale (Osea 11:8-9), cruţarea Ninivei (Iona), repetatele Lui rugăminţi adresate Ierusalimului (Marcu 12:1-11; Luca 13:1-9, 34; Romani 9:22), întârzierea celei de-a doua veniri a lui Cristos (2 Petru 3:9) - toate acestea sunt expresii ale răbdării Lui. Creştinii trebuie sa prezinte un caracter asemănător (Matei 18:26, 29; 1 Corinteni 13:4; Galateni 5:22; Efeseni 4:2; 1 Tesaloniceni 5:14). În Proverbele este subliniată valoarea practică a răbdării; ea evită cearta şi promovează rezolvarea înţeleaptă a afacerilor oamenilor în special în cazul apariţiei provocărilor.

Răbdarea lui Dumnezeu este „o concesie intenţionată cu privire la spaţiu şi timp" (Barth). Ea reprezintă o ocazie de pocăinţă (Romani 2:4; 9:22; 2 Petru 3:9). Îngăduinţa lui Dumnezeu a fost „un armistiţiu cu păcătosul" (Trench, despre anoche, Romani 2:4; 3:25) care a aşteptat revelaţia şi răscumpărarea finală în Cristos (Faptele Apostolilor 17:30). Rugăciunea poate să prelungească ocazia de pocăinţă (Geneza 18:22 ş.urm.; Exod 32:30; 1 Ioan 5:16).

Răbdarea pe care o are creştinul faţă de alte persoane (makrothymia) trebuie să fie corespunzătoare cu răbdarea referitoare la lucruri (hypomone), adică, în faţa necazurilor şi a încercărilor timpurilor noastre (Romani 5:3; 1 Corinteni 13:7; Iacov 1:3; 5:7-11; Apocalipsa 13:10). Dumnezeu este cel care dă o astfel de răbdare, asemenea răbdării lui Cristos (Romani 15:5; 2 Tesaloniceni 3:5), iar Isus este marele Exemplu în această privinţă (Evrei 12:1-3). Cel care va răbda până la sfârşit, ptin răbdarea lui îşi va câştiga sufletul (Marcu 13:13; Luca 21:19; Apocalipsa 3:10).

BIBLIOGRAFIE
R.C. Trench, Synonyms of the New Testament, 1880, p. 195 ş.urm.; Karl Barth, Church Dogmatics, 2.1, sect. 30, p, 406 ş.urm.: „The Patience and Wisdom of God"; U. Falkenroth, C. Brown, W. Mundle, în NIDNTT 2, p. 764-776.

J.H.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: