puterea cheilor
PUTEREA CHEILOR. Aceasta este
expresia folosită pentru a descrie autoritatea pe care a dat-o Domnul nostru
ucenicilor Lui, aşa cum se relatează în Matei 16:19; 18:18; Ioan 20:22-23. Este
o putere despre care se poate spune că operează în două feluri. În primul rând,
prin predicarea Evangheliei Împărăţia lui Dumnezeu se deschide înaintea celor
care cred şi se închide înaintea celor care nu se pocăiesc, iar în al doilea
rând, prin disciplină, cei care se abat în mod grav de la regulile bisericii
sunt excluşi până când se pocăiesc, după aceea fiind readmişi. În fiecare caz,
iertarea este mijlocită prin biserică, aceasta acţionând în Duhul şi prin
Cuvânt.
„Întrucât este doctrina Evangheliei care ne deschide
cerul, ea este exprimată minunat prin metafora „cheilor". Legarea şi
dezlegarea nu sunt decât predicarea şi aplicarea Evangheliei" (Luther).
Faptul că între aceste chei şi doctrină există o legătură atât de strânsă poate
fi văzut din rolul cărturarilor de a da cheile, ca parte a responsabilităţilor
lor (Matei 13:52-Luca 11:52). Prin predicarea Evangheliei unii oameni sunt
reconciliaţi cu Dumnezeu prin credinţă, iar alţii sunt şi mai tare împietriţi
în necredinţa lor. Acţionând ca şi reprezentant al lui Dumnezeu (Luca 10:16),
Biserica pronunţă iertarea de păcate a celui care se pocăieşte. Aceasta este o
tranzacţie reală numai în cazul în care biserica este umplută de Duhul lui
Dumnezeu, aşa încât să poată administra judecata lui Dumnezeu Însuşi. *Legarea
şi dezlegarea nu înseamnă numai pronunţarea cu autoritate a condiţiilor de
intrare în Împărăţie; este necesar un sens mai strict - de a determina care
sunt cei care au acceptat condiţiile. Această putere i-a fost dată în mod
deosebit lui Petru, căci el, în ziua Cincizecimii, a deschis uşa credinţei
pentru evrei, iar mai târziu pentru Neamuri şi pentru Samariteni. Dar ea le-a
fost dată tuturor apostolilor (Ioan 20:23) şi de atunci încoace tuturor celor
care au avut o credinţă şi un duh asemănător.
În continuare în ceea ce priveşte exercitarea
puterii cheilor, în disciplina bisericească, ideea este aceea a unei autorităţi
administrative (Isaia 22:22), cu privire la cerinţele unei case a credinţei.
Cenzurarea, excomunicarea şi absolvirea sunt încredinţate Bisericii din fiecare
epocă, pentru a fi utilizate sub călăuzirea Duhului Sfânt. „Oricine care, după
ce face un păcat, îşi mărturiseşte în umilinţă greşeala şi cere bisericii să-l
ierte, este absolvit nu numai de către oameni, ci şi de către Dumnezeu Însuşi;
şi, pe de altă parte, oricine tratează cu dispreţ mustrările şi avertismentele
bisericii, dacă este condamnat de către aceasta, decizia pe care au luat-o
oamenii va fi ratificată şi în cer" (Calvin comentând pe marginea textului
din 1 Corinteni 5).
De la reformatori încoace, a fost acceptată ideea că „puterea cheilor" reprezintă acest duplex ministerium, o putere reală de a lega şi a dezlega din punct de vedere spiritual. Dar acest sens juridic a fost contestat vehement, pledându-se în favoarea unui sens legislativ în virtutea căruia „a dezlega" înseamnă „a permite" şi „a lega" înseamnă „a interzice". Această interpretarea corespunde cu felul în care rabinii au folosit aceste cuvinte: despre şcoala lui Shammai se spune că lega atunci când declara că există un singur motiv pentru divorţ; şcoala lui Hillel dezlega când era mai îngăduitoare cu privire la acest subiect şi la altele. Pentru acest sens, vezi de asemenea Matei 23:4; Romani 7:2; 1 Corinteni 7:27, 39. Tot aşa şi Petru, în cuvintele lui T.W. Manson, este locţiitorul lui Dumnezeu. „Autoritatea lui Petru este o autoritate care declară ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru comunitatea creştină. Deciziile lui vor fi confirmate de către Dumnezeu" (The Sayings of Jesus, 1954, p. 205). Observaţi însă că această utilizare a cuvintelor de către rabini a fost bazată pe caracterul juridic al literaturii rabinice şi că au fost folosite de către ei cu privire la puterea deplină a judecătorilor (cf. TDNT 3, p. 751). Chiar dacă vom considera că Matei 18:18 a fost scris la o dată mai târzie, trebuie totuşi să răspundem de ce contextul disciplinei bisericeşti ar trebui să pară compatibil la o dată timpurie cu cuvinte ca „a lega" şi „a dezlega". A.H. McNeile pune la îndoială autenticitatea acestui pasaj, dar J. Jeremias a pledat cu ingeniozitate pentru credibilitatea lui (TDNT 3, p. 752 ş.urm.).
În orice caz, nu este corect să-l facem pe Petru,
aşa cum îl văd adepţii acestui punct de vedere, un cărturar în Împărăţia lui
Dumnezeu. „În Împărăţia care vine, apostolul va fi un fel de cărturar sau Rabi,
care va lua decizii pe baza... învăţăturilor lui Isus (A.H. McNeile). Există
însă o mare diferenţă între ceea ce au spus apostolii cu privire la unele
chestiuni de etică şi sofisticările enciclopedice ale cărturarilor. Matei 23:8
arată că este imposibil ca Petru să fi aspirat la o asemenea funcţie.
Principiul eticii creştine este acela de a privi la lucrurile mari (îndurare,
dragoste, adevăr), iar lucrurile mici se vor rezolva atunci de la sine; nu o
legislaţie prescrisă în detaliu, ci călăuzirea Duhului.
BIBLIOGRAFIE
Comentariile lui Calvin cu privire la pasajele din
Matei şi din 1 Corinteni 5 sunt o reprezentare corectă a punctelor de vedere
împărtăşite de reformatori. Pe lângă scriitorii moderni care au fost citaţi, R.N.
Flew discută aceste probleme în Jesus and His Church, 1938, p. 131
ş.urm. Vezi de asemenea DCG (s.v. „Absolution"); ERE (s.v.
„Discipline"); Calvin, Institutele, 4.12; J. Jeremias, TDNT 3, p. 744-753;
D. Müller, C. Brown, NIDNTT 2, p. 731-733.
R.N.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu