putere



PUTERE.

I. În Vechiul Testament

Diferite cuvinte ebr. sunt traduse cu „putere". Cele mai importante dintre ele sunt hayil, koah şi ’oz. Adevărata putere, capacitatea de a exercita cu eficacitate autoritatea, îi aparţine numai lui Dumnezeu (Psalmul 62:11). Puterea lui Dumnezeu este arătată în creaţie (Psalmul 148:5) şi în susţinerea lumii (Psalmul 65:5-8). O parte din autoritatea Lui le este delegată oamenilor (Geneza 1:26-28; Psalmul 8:5-8); 115:16), dar Dumnezeu intervine în mod activ în multe situaţii, arătându-şi puterea prin acte miraculoase de izbăvire. El l-a scos pe Israel din Egipt cu „mână tare şi cu braţ puternic" (Exod 15:6; Deuteronom 5:15, etc.) şi Şi-a demonstrat puterea prin faptul că le-a dat ţara promisă (Psalmul 111:6).

II. În Noul Testament

„Puterea" în traducerile moderne se referă în special la cuvintele dynamis şi exousio din gr. Termenul exousio înseamnă „autoritate" derivată sau conferită, garanţia dreptului de a face ceva (Matei 21:23-27); de aici ajunge să se refere concret la purtătorul autorităţii pe pământ (Romani 13:1-3), sau în spiritul lumii (Coloseni 1:16). dynamis este capacitate (2 Corinteni 8:3) sau tărie (Efeseni 3:16), sau se poate referi la un act în care se manifestă puterea (Faptele Apostolilor 2:22) sau la un duh plin de putere (Romani 8:38). Lui Cristos I-a fost dată toată puterea de către Tatăl (Matei 28:18) şi El a folosit-o pentru a ierta păcatele (Matei 9:6) şi pentru a scoate duhurile rele (Matei 10:1). El a dat autoritate ucenicilor Săi de a deveni fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12) şi de a fi lucrători împreună cu El (Marcu 3:15).

Isus a intrat în lucrare însoţit de puterea (dynamis) Duhului (Luca 4:14) şi puterea Lui a fost folosită pentru a face vindecări (Luca 5:17) şi multe lucrări nemaipomenite (Matei 11:20). Aceasta a fost dovada puterii Împărăţiei lui Dumnezeu, ca un preludiu al noului Exod (Luca 11:20; cf. Exod 8:19). Dar Împărăţia nu a venit în toată puterea ei. Acest lucru urma să aibă loc în ziua de Rusalii (Luca 24:49; Faptele Apostolilor 1:8; Marcu 9:1) şi se va consuma la Parousia (Matei 24:30, etc.).

În Faptele Apostolilor vedem puterea Duhului lucrând în viaţa Bisericii (4:7,33; 6:8; cf. 10:38), Pavel priveşte înapoi la înviere ca la dovada supremă a puterii lui Dumnezeu (Romani 1:4; Efeseni 1:19-20; Filipeni 3:10) şi vede Evanghelia ca mijlocul prin care puterea ajunge să lucreze în vieţile oamenilor (Romani 1:16; 1 Corinteni 1:18). (*AUTORITATE.)

BIBLIOGRAFIE

D.M. Lloyd-Jones, Authority, 1958; Cyril H. Powell, The Biblical Concept of Power, 1963; G.B. Caird, Principalities and Powers, 1956; A. Richardson, An Introduction to the Theology of the New Testament, 1958, p. 62 ş.urm.; W. Grundmann în TDNT 2, p.284-317; 3, p. 397-402; W. Foerster, TDNT 2, p. 562-574; O. Betz în NIDNTT 2, p. 601-611.

R.E.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: