Ptolomeu



PTOLOMEU. Este numele a 14 regi din dinastia greacă pur macedoneană care a condus Egiptul de la cca. 323 până la 30 î.Cr.

I. Primii Ptolomei

După moartea lui Alexandru cel Mare la Babilon în anul 323, unul dintre mareşalii lui, Ptolomeu fiul lui Lagus  Ptolomeu I, s-a numit pe sine satrap al Egiptului, recunoscând domnia lui Filip Arhidaeus, frate vitreg cu Alexandru, şi a fiului lui Alexandru care nu era decât un prunc şi care se numea tot Alexandru, aşa cum au făcut şi ceilalţi mareşali ai marelui cuceritor, care se aflau în Babilon, Siria, Asia Mică şi Grecia. Dar în 310 î.Cr., copilul Alexandru a fost ucis, şi fiecare mareşal a încercat, fără succes, să preia întreg imperiul de la rivalii lui, aşa că acesta a fost până la urmă împărţit între ei. Prin urmare, Ptolomeu şi-a însuşit titlul de rege al Egiptului în anul 304 î.Cr., domnind până în anul 285. În timpul domniei lui, a fiului său, Ptolomeu II Filadelfus (285-246 î.Cr.), şi a nepotului său Ptolomeu III Euergetes I (246-222 î.Cr.), Egiptul a devenit încă o dată o mare putere în Orientul Apropiat, dar nu ca o monarhie faraonică ci ca una elenă. Ptolomeu IV Filopator (222-204 î.Cr.) a fost un conducător desfrânat; ale cărui războaie cu Siria sunt amintite în 3 Macabei 1:1-5.

Ca şi regii Ptolomei, toţi miniştrii lor, toţi dregătorii de rang, care făceau parte din birocraţia centralizată, instituită pentru a conduce Egiptul, principalele forţe armate, limba oficială a administraţiei - toate au fost greceşti. Egiptul era proprietatea personală a regelui şi a fost condus după nişte reguli economice stricte, pentru a se obţine maximul de profit pentru coroană. *Alexandria era capitala, renumită pentru clădirile, instituţiile (muzeul, biblioteca, Serapeum, etc.) şi pentru exporturile sale de cereale, papirus, parfumuri, sticlă, etc. Foarte timpuriu, în Alexandria a existat o comunitate de evrei care vorbeau greceşte; în sec. 3-lea î.Cr., Legea a fost tradusă în greacă pentru a fi înţeleasă de ei, iar apoi a urmat restul VT, şi aşa a apărut versiunea Septuaginta (LXX) (*TEXTE ŞI VERSIUNI).

Ptolomeu au depus eforturi pentru a câştiga loialitatea populaţiei indigene dându-le daruri în pământ, bani şi în noi clădiri de temple pentru marea şi tradiţionala preoţie egipteană. Au apărut temple mari (de ex. la Edfu, Dendera, Kom, Ombo) în vechiul stil faraonic, dar „faraonii" sculptaţi pe zidurile acestora în hieroglife poartă numele Ptolomeilor.

Lungile texte hieroglifice din aceste temple au fost scrise într-un mod foarte complicat, de către preoţii indigeni, aşa încât nici un străin să nu poată descifra tradiţiile lor secrete; ele deţin o cantitate mare de informaţii cu privire la religia şi mitologia Egiptului, o bună parte provenind din perioada faraonilor, fiind importante pentru studiul acestei perioade istorice.

La început, Palestina - care includea comunitatea evreiască - şi *Coele-Siria a făcut parte din regatul Ptolomaic împreună cu Ciprul şi Cirenaica (ţinut din N Africii, n.ed.). Dar după o serie de lupte, în 202-198 î.Cr., Antioh III al Siriei a alungat în sfârşit armatele lui Ptolomeu V Epifanes din Siria-Palestina - această regiune în care au locuit evreii, a trecut astfel sub stăpânire siriană (seleucidă).

Piatra Rosetta conţine un decret dat de Ptolomeu al 5-lea, cca. 196 î.Cr., scris atât în egipteană (hieroglife şi demotice) şi greacă; descoperirea ei în 1799 a furnizat secretul pentru descifrarea hieroglifelor egiptene şi a constituit piatra de temelie a egiptologiei (*SCRIEREA).

II. Ptolomeii de mal târziu

După vreo 30 de ani, trecerea de la stâpânirea egipteană la cea siriană a avut consecinţe drastice pentru evrei, în timpul lui Antioh al 4-lea. Până în această perioadă, unele dintre conflictele care au avut loc între egipteni şi sirieni, dintre „Sud" şi „Nord", sunt descrise în treacăt în Daniel 11:4 ş.urm. (*DANIEL, CARTEA LUI). În timpul lui Ptolomeu al 6-lea, Filometor (180-145 î.Cr.), luptele dintre dinastii au divizat mai întâi familia regească; crudul său frate, Ptolomeu al 7-lea Euergetes II a fost pentru o vreme rege împreună cu el, iar până la urmă l-a succedat pe acesta la tron. Ptolomeu al 6-lea a manifestat bunăvoinţă faţă de evreii din Egipt şi a permis fiului preotului Onias III al Ierusalimului, care fusese deposedat, să pună bazele unui templu rival în Egipt la Leontopolis, la aprox. 16,5 km N de Heliopolis. Activitatea lui Ptolomeu al 6-lea în Siria este menţionată în 1 Macabei 10:51-57; 11:1-18; cea a lui Ptolomeu al 7-lea (145-116 î.Cr.) în 1 Macabei 1:18 şi 15:16 (legături cu Roma). Ceilalţi Ptolomei care nu au fost de rang împărătesc, dar care sunt menţionaţi în scrierile apocrife, sunt un general al lui Antioh IV Epifanes (1 Macabei 3:3; 2 Macabei 4:45; 6:8; 8:8; şi poate 10:12) şi un ginere al lui Simon Macabeul care l-a ucis pe Simon şi pe alţi doi cumnaţi ai săi la Doc lângă Ierihon, în anul 135 î.Cr. (1 Macabei 16:11 ş.urm.).

În timpul ultimilor Ptolomei, statul egiptean a început să decadă. Revoltele indigenilor au fost tot mai frecvente; regii şi reginele lor nemiloase (Cleopatra şi Berenice) au manifestat o corupţie morală crescândă (uciderile în familie era un lucru obişnuit), în timp ce puterea Romei s-a consolidat tot mai mult. Ultima reprezentantă a acestei dinastii a fost strălucita, neprincipiala Cleopatra a 7-a şi fiul ei pe care l-a avut cu Iulius Cezar, Ptolomeu al 14-lea Cesarion. Ea l-a captivat atât pe Cezar cât şi pe Marcu Antoniu, dar nu l-a impresionat deloc pe Octavian (Cezar August), şi ca atare s-a sinucis pentru a evita umilitoarea situaţie de a apare într-o procesiune triumfală romană. Aşadar, Egiptul a trecut sub stăpânirea Romei în anul 30 î.Cr

BIBLIOGRAFIE
E. Bevan, A History of Egypt under the Ptolomaic Dynasty, 1927; vezi de asemenea CAH, 7, 1928; iar pentru cadrul religios, Sir H.I. Bell, Cults and Creeds in Graeco-Roman Egypt, 1953. Pentru numărul şi anii de domnie a Ptolomeilor, vezi T.C. Skeat, The Reigns of the Ptolomies, 1954; de asemenea A.E. Samuel, Ptolomaic Chronology, 1962.

K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: