provincie



PROVINCIE. Iniţial, cuvântul a denotat o sferă de acţiune sau administraţie. De exemplu, praetor urbanus era mai mare peste o urbana provincia, şi aceasta definea jurisdicţia unei urbe (Titus Livius, 6.42; 31. 6). Tacit vorbeşte despre înăbuşirea unei revolte a unor sclavi la Brundisium, în anul 24 d.Cr., de către un chestor „a cărui provincie au fost ţinuturile deluroase ce erau folosite pentru păşune", calles (Anale 4. 27). Această afirmaţie este confirmată de Suetonius (Iul. 19), care vorbeşte despre „provinciile" care supravegheau „pădurile şi păşunile". Citatul arată că, multă vreme după ce termenul a început să dobândească o însemnătate teritorială şi geografică, el a continuat să reţină sensul lui vechi. Cuvântul are o întrebuinţare auxiliară, descriind o unitate militară. „Lui Sicinius, spune Livius, i s-a dat Volsci ca şi provincie, iar lui Aquilius i s-a dat Hernici" (2.40). Adică, sarcina de a face pace în aceste două regiuni de triburi italiene a fost încredinţată acestor doi consuli. A fost o trecere uşoară, de ex. de la Spania ca circumscripţie militară, la Spania ca teritoriu cucerit şi ca zonă definită de administraţie. În acest ultim sens care este mai comun şi mai larg, nu a existat nici o provincie până când Roma nu s-a extins dincolo de graniţele peninsulei italice. Sicilia a fost prima ţară care a fost transformată într-o „provincie Romană" (Cicero, In Verr. 2.2). Acest lucru s-a întâmplat în anul 241 î.Cr. A urmat Sardinia în anul 235 î.Cr. În 121 î.Cr., Roma a anexat un teritoriul în partea de S a Galiei, între Alpi şi Cevennes, pentru a avea comunicare pe uscat cu Spania, iar această regiune, Gallia Narbonensis, a ajuns să fie cunoscută ca fiind cea mai importantă provincie, iar locuitorii ei se numeau provinciales. (De aici avem termenul Provence, care se foloseşte şi astăzi pentru acesta regiune.) În mod similar, toate celelalte provincii au fost anexate pe rând, ultima dintre ele fiind Britania în timpul lui Claudius şi Dacia în timpul lui Traian.

Primele provincii au fost administrate de către magistraţi, aleşi pentru scopul acesta. De exemplu, începând cu anul 227 î.Cr., au fost aleşi încă doi pretori pentru Sicilia şi Sardinia, iar după 20 de ani încă doi, ca să guverneze două provincii spaniole. Acest model a fost apoi întrerupt pentru mai bine de un secol, când Macedonia (148 î.Cr.), Ahaia Africă (146 î.Cr.) şi Asia (133 î.Cr.), au fost conduse de *magistraţi care erau deja în post, autoritatea (imperium) lor fiind extinsă în scopul acesta. Termenul *proconsul îl descria pe un consul a cărui autoritate (imperium) era prelungită după anul în care el deţinuse acea funcţie, cu scopul de a guverna provincia. Un demnitar putea fi însă proconsul şi fără să fi fost consul. Acest lucru s-a întâmplat cu Pompei în anii 77, 66 şi 65 î.Cr.

Provinciile erau împărţite în două categorii: senatoriale şi imperiale. Cele din prima categorie erau guvernate de foşti consuli şi de foşti pretori, care aveau titlul de proconsul, în general în cadrul mandatului anual; cei din a doua categorie erau administrate de legaţi imperiali (legati Augusti pro praetore), oameni cu rang senatorial sau magistraţi selectaţi din rândul ofiţerilor de cavalerie. Durata mandatului depindea de hotărârea împăratului. Provinciile legionare au fost în general acelea care au avut garnizoane formate din legiuni. Tacit menţionează transferul Ahaiei şi al Macedoniei de sub jurisdicţia senatului sub jurisdicţia împăratului în anul 15 d.Cr. (leuari proconsulari imperio tradique Caesari...) (Ann. 1.76). Ciprul este un exemplu similar. Anexat în anul 57 î.Cr., a fost încorporat în Cilicia în 55 î.Cr. şi transformat într-o provincie imperială în anul 27 î.Cr. În anul 22 î.Cr., Cezar August l-a transferat Senatului împreună cu Gallia Narbonensis, în schimbul Dalmaţiei. De aici încolo, la conducerea acestei provincii a fost un proconsul, aşa cum ne arată Luca în maniera lui detaliată care îl caracterizează (Faptele Apostolilor 13:7). (*IMPERIUL ROMAN.)

BIBLIOGRAFIE
T. Mommsen, The Provinces of the Roman Empire from Caesar to Diocletian, 1909; G.H. Stevenson, Roman Provincial Administration, 1939.

E.M.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: