proverb
PROVERB. În VSR cuvântul „proverb"
are un sens mai larg decât în limbajul obişnuit, în special datorită
multiplelor semnificaţii ale termenului masal (probabil înrudit cu msl,
„a se asemăna", „a se compara cu", deşi unii îl asociază cu msl,
„a conduce"; prin urmare un cuvânt rostit de un conducător). Pe lângă
faptul că înseamnă „o zicătoare plină de sens, mai cu seamă un care condensează
înţelepciunea experienţei" (cf. 1 Samuel 10:12; 24:13; 1 Împăraţi 4:32;
Proverbe 1:1,6; 10:1; 25:1; Eclesiastul 12:9; Ezechiel 12:22-23; 16:44;
18:2-3), „proverb" poate fi de asemenea folosit ca sinonim pentru „de
pomină, de batjocură" (de ex. Deuteronom 28:37; 1 Împăraţi 9:7; 2 Cronici
7:20; Psalmul 69:11; Ieremia 24:9; Ezechiel 14:8). Ideea este că cel care
suferă devine obiectul unei lecţii din care alţii pot să tragă o învăţătură. În
mod similar, „proverb" poate să însemne „cântec zeflemitor" ca şi în
Isaia 14:4 ş.urm. unde sunt etalate efectele dezastruoase ale mândriei pline de
sine a împăratului Babilonului. În Habacuc 2:6 (VA) „proverb" îl redă pe hida,
„ghicitoare", „întrebare încurcată".
Două cuvinte sunt redate prin „proverb" în NT:
parabole (Luca 4:23) şi paroimia (Ioan 16:25, 29, VA; 2 Petru
2:22). În pasajele folosite în scrierile lui Ioan se pare că paroimia
denotă „o zicere obscură" sau „o figură de stil în care sunt ascunse... idei
elevate" (Arnt). Nu trebuie subestimat rolul didactic al proverbelor în
ambele Testamente. Pe lângă pilde, proverbele au jucat un rol important în
lucrarea lui Cristos de a-i învăţa pe oameni (de ex. Matei 6:21; Luca 4:23;
Ioan 12:24; (*CĂRŢILE DIDACTICE).
BIBLIOGRAFIE
A.R. Johnson, „Mashal" în Wisdom in Israel
and in the Ancient Near East, ed. M. Noth and D.W. Thomas, 1955; W. McKane,
Proverbs, 1970, p. 10-33; R.B.Y. Stott, Proverbs, Ecclesiastes,
AB, 1965, p. 3-9; G. von Rad, Wisdom in Israel, 1972, p. 24-34.
D.A.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu