prostituţie



PROSTITUŢIE. VT vorbeşte atât despre prostituţia obişnuită, zanot, cât şi desprea cea sacră practicată de ambele sexe, qedesot şi qedesim, care se dedicau cultelor fertilităţii. În NT, termenul pentru prostituată este porne (de unde derivă cuvântul „pornografie").

Tamar este descrisă a fi atât o curvă (Geneza 38:15) cât şi o prostituată a unui cult (Geneza 38:21, VSRmg.). Cele două cuvinte evreieşti sunt folosite în paralel în Osea 4:14. Curva Rahav (Iosua 2) a ascuns două iscoade în casa ei din Ierihon. A fost lăudată pentru credinţa ei (Evrei 11:31; Iacov 2:25), prin care a intrat în linia genealogică a lui Cristos. Cele două mame care revendicau acelaşi copil înaintea lui Solomon erau prostituate (1 Împăraţi 3:16).

În perioada NT, printre cei care s-au pocăit la predicile lui Ioan Botezătorul au fost şi prostituatele (Matei 21:31-32).

În Deuteronom 23:17-18, fraza dispreţuitoare referitoare la „preţul unui câine" evident se referă la prostituţia masculină legată de cultele păgâne. În timpul lui Roboam prezenţa unor asemenea bărbaţi vânduţi prostituţiei devenise larg răspândită (1 Împăraţi 14:24). Asa, Iosafat şi Iosia au încercat să dezrădăcineze această urâciune (1 Împăraţi 15:12; 22:46; 2 Împăraţi 23:7).

Alte pasaje care conţin aluzii posibile la prostituţia sacră includ; Numeri 25:1-3; 1 Samuel 2:22; Ieremia 13:27; Ezechiel 16; 23:37-41; Amos 2:7-8; 2 Macabei 6:4.

Pe tot cuprinsul Orientului Apropiat au fost descoperite figurine de femei nude reprezentând zeiţele venerate prin prostituţie sacră. Adepţii acestor culte credeau că pot stimula fertilitatea recoltelor prin magie simpatetică atunci când se angajau în relaţii sexuale.

Se presupune că închinarea la cele mai importante zeiţele canaanite - Aşera, Astarte, Anath - implica prostituţia sacră, cu toate că nu există texte explicite care să dovedească acest lucru. În textele ugaritice referitoare la personalul templelor întâlnim cuvântul qdsm, care descrie probabil bărbaţi ce exercitau prostituţia sacră. Referinţe explicite la prostituţia sacră în Siria şi Fenicia au fost găsite în textele de mai târziu ale lui Lucian, De Dea Syria (secolul 2 d.Cr.). Prostituţia femeilor în slujba Venerei din Heliopolis (Baalbek) este atestată până în secolul 4-lea d.Cr.

Există bune motive să credem că influenţa feniciană a fost responsabilă de implantarea prostituţiei sacre ca parte a cultului grecesc al Afroditei, prin Cipru şi Citera (cf. Homer, Odiseea 8. 288, 362).

Afrodita a fost zeiţa Corintului şi patroana prostituatelor. Strabo 8. 6. 20 spune că templul ei de pe Acrocorint avea mai mult de 1.000 de prostituate. Când Pavel a avertizat biserica din Corint asupra imoralităţii (1 Corinteni 6:15-16), fără îndoială că le-a atras atenţia în parte împotriva pericolului prostituatelor de la templele păgâne.

Prostituţia este condamnată ca distrugând trupurile noastre care sunt temple ale Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:18-20). Acei ce nu se pocăiesc de asemenea practici for fi excluşi din cer (Apocalipsa 21:8; 22:15).

Scripturile folosesc adesea imaginea curviei pentru a descrie păcatul idolatriei şi apostaziei (Isaia 57:3-5; Ieremia 2:23-25; Apocalipsa 17:1 ş.urm.). Osea a primit porunca să se căsătorească cu prostituata Gomera pentru a ilustra infidelitatea lui Israel (Osea 1:2).

BIBLIOGRAFIE
M. Astour, JBL 85, 1966, p. 185-196; E. Yamauchi, „Cultic Prostitution", în H. Hoffner (ed.), Orient and Occident, 1973, p. 213-222; J. Oswalt, ZPEB, 4 p. 910-912; D. J. Wiseman, THB 14, 1964, p. 8 ş.urm.; E. Fisher, Biblical Theology Bulletin 6, 1976, p. 225-236.

E.M.Y.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: