procurator



PROCURATOR. În cadrul administraţiei Imperiului Roman, cuvântul se referă la un funcţionar din departamentul de finanţe al unei provincii, dar era folosit şi ca titlu pentru guvernatorul unei provincii romane de clasa a treia, cum a fost Iudea (în gr. epitropos; dar în NT, procuratorul Iudeii este descris, de regulă, ca „guvernator", în gr. hegemon). *Iudea a fost guvernată de procuratori imperiali sau de prefecţi între anii 6-41 d.Cr. şi 44-66 d.Cr. În NT sunt menţionaţi trei procuratori: *Pilat din Pont, 26-36 d.Cr. (Matei 27:2, etc.), Antonius *Felix, 52-59 (Faptele Apostolilor 23:24 ş.urm.) şi Porcius *Festus, 59-62 d.Cr. (Faptele Apostolilor 24:27 ş.urm.). Procuratorii proveneau, în general din ordinul cavaleresc (Felix, care a fost un libert, era o excepţie). Ei au avut la dispoziţia lor trupe similare şi răspundeau, în general, de administraţia militară şi financiară, dar au fost supuşi autorităţii superioare a guvernatorului (propraetor) Siriei. Reşedinţa procuratorilor a fost Cezarea. Din inscripţia lui Pilat găsită în Cezarea în 1961, în care el este numit „prefectul" Iudeii, s-a dedus că înainte de anul 41 d.Cr., guvernatorii Iudeii erau numiţi oficial „prefecţi", dar Tacit foloseşte pentru Pilat titlul de „procurator" (Ann. 15.44).

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: