prăpastie



PRĂPASTIE. (În gr. chasma, de la chaino, „a despica" sau „a căsca"). Se găseşte numai în Pilda bogatului şi a săracului Lazăr (Luca 16:19-31, VA) şi este uneori legat de o concepţie rabinică care prezintă probleme şi conform căreia, după moarte, sufletele celor neprihăniţi şi ale celor răi există în compartimente diferite ale Hadesului (vezi J.M. Creed, The Gospel according to St. Luke, 1942, p. 212-213), fără nici un drum între ele, dar plasate astfel încât cei dintr-un compartiment pot să-i vadă pe locuitorii celuilalt. Există însă insuficiente date pentru a justifica acest mod de a utiliza cuvântul. Orice interpretare, însă, trebuie să ia în considerare pasiunea orientalilor pentru ilustraţii. Această pasiune este alimentată pe deplin de un subiect ca acesta (care, în diferite forme, a fost ilustrat în scrierile clasice din antichitate).

Pasajul pare să denote că această prăpastie poate fi văzută chiar în viaţa aceasta, în care rolul bogatului şi cel al săracului Lazăr sunt inversate. După ce se subliniază acest aspect, îl avem în pildă pe Avraam care spune: „Pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o prăpastie mare". Pare destul de evident că prăpastia se referă atât la caracter cât şi la starea celor doi, altfel, am rămânea cu impresia că bogăţiile în ele însele ar fi un lucru rău. Pilda ne reaminteşte că diferenţa fundamentală dintre credincioşi şi necredincioşi, atât în lumea de acum cât şi în lumea viitoare, constituie un aspect fundamental al Evangheliei. (*LAZĂR ŞI BOGATUL, *AVRAAM, SÂNUL LUI)

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: