ploaie


PLOAIE. Importanţa şi caracterul ploilor sunt subliniate în VT prin utilizarea mai multor cuvinte. Termenul general este matar, combinat uneori cu gesem, ploaie torenţială (1 Împăraţi 18:41; Ezra 10:9, 13; Zaharia 10:1; Iov 37:6); zerem, o furtună (Isaia 25:4; 28:2; 32:2; Habacuc 3:10; Iov 24:8), este însoţită uneori de grindină (Isaia 28:2; 30:30). În contrast cu acestea sunt ploile rebibim (Deuteronom 32:2; Psalmul 65:10; Ieremia 3:3; 14:22; Mica 5:7) şi „pâclă" resisim (Cântarea Cântărilor 5:2). Ploile specifice anotimpului, yoreh şi moreh, „ploile timpurii" şi malqos, „ploile târzii", sunt termeni pentru începutul şi sfârşitul anotimpurilor ploioase (Deuteronom 11:14; Iov. 29:23; Osea 6:3; Ioel 2:23; Zaharia 10:1 ş.urm.; Iacov 5:7).

În mod frecvent, termenul matar indică faptul că această sursă de binecuvântare pentru om vine de la Dumnezeu Însuşi, din ceruri. Baali au fost asociaţi în vechime cu izvoarele, fântânile şi cursurile de apă, dar Iahve era cel care dădea ploaia (Ieremia 14:22), căci „este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaia?" Ilie a arătat înaintea preoţilor lui Baal că Dumnezeu poate face acest lucru (1 Împăraţi 18:17-40). Astfel, cerul este invocat să dea ploaie (Psalmul 72:6) şi binecuvântările lui sunt comparate cu dispozitivele mecanice ale Egiptului, shaduf, pentru ridicarea apei din Nil (Deuteronom 11:11). Termenul ebr. setep, „ploaie torenţială", „revărsări de ape" (Psalmul 32:6; Proverbe 27:4; Daniel 9:26; 11:22; Naum 1:3), este folosit la plural în Iov 38:25 pentru a denota canalele de irigaţii (termenul normal fiind peleg, ca şi în Psalmul 1:3; 119:136; Proverbe 5:16; 21:1; Isaia 30:25; 32:2; Plângerile 3:48), ca şi cum o ploaie foarte mare ar fi fost asemănată cu un canal de apă ce se varsă din rezervorul cerului (cf. „peleg-ul lui Dumnezeu", Psalmul 65:9; de asemenea Geneza 7:11, unde ‘arubbot sau „zăgazurile" cerului sunt deschise) Ploaia lină (tal) este asociată cu darurile bune (Deuteronom 33:13). Este prima dintre binecuvântările făgăduite ţării lui Iacov (Geneza 27:28) şi lui Israel (Deuteronom 28:12). Căderea ploii este asemănată cu binecuvântările împărăţiei (Psalmul 72:6-7). În contrast, prezenţa norilor şi a vântului fără ploaie este asemănată cu un om care „se laudă pe nedrept cu dărniciile lui" (Proverbe 25:14). (*ROUĂ.)

Căderile de ploaie în Palestina sunt legate de sezonul rece în aşa măsură încât cuvântul arab. sita înseamnă atât iarnă cât şi ploaie. Aceeaşi semnificaţie apare şi în Cântarea Cântărilor 2:11, „Căci iată că a trecut iarna, a încetat ploaia şi s-a dus". În acelaşi fel, sezonul de vară sugerează perioada călduroasă şi uscată, de ex. „mi s-a uscat vlaga cum se usucă pământul de seceta verii (Psalmul 32:4). Începând de pe la mijlocul lui septembrie până pe la mijlocul lui octombrie umezeala care vine de la mare întâlneşte aerul foarte uscat de pe uscat şi cauzează furtuni şi o cădere neuniformă a ploii. Acest lucru este viu descris în Amos 4:7, „Am dat ploaie peste o cetate şi n-am dat ploaie peste altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul în care n-a plouat s-a uscat". Sezonul de ploaie începe de obicei pe la mijlocul sau spre sfârşitul lui octombrie, dar uneori poate întârzia până chiar în ianuarie. Aceste „ploi timpurii", care sunt atât de necesare, produc o scădere a temperaturii aşa încât curenţii convenţionali sunt eliminaţi şi umiditatea produce o strălucire pe cer care este descrisă de Elihu: „Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curaţi" (Iov 37:21). Sezonul rece şi ploios constituie tabloul pastoral al bucuriei descris de psalmist (Psalmul 65:12-13). Între aprilie şi prima parte a lunii mai, expresia „ploaia târzie" descrie ultimele ploi de la sfârşitul anotimpului ploios (Amos 4:7).

Cercetătorii Bibliei din zilele noastre sunt de acord că nu a avut loc nici o schimbare climaterică în timpurile istorice, Vezi J.W. Gregory, „The Habitable Globe: Palestine and the Stability of Climate in Modern Times", Geog. Journ. 76, 1947, p. 487 ş.urm.; W.C. Lowdermilk, Palestine, Land of Promise, 1944, p. 82 ş.urm.; A. Reifenberg, The Struggle between the desert and the Sown, 1956, p. 20-24; N. Shalem, „La Stabilite du Climat en Palestine", Proc. desert Research, UNESCO, 1953, p. 153-175. Acest lucru nu înseamnă că nu au existat fluctuaţii minore în climă, însă ele nu au fost suficient de mari ca să afecteze civilizaţiile din punct de vedere material. Secetele prelungite asemenea celor din 1 Împăraţi 17:7; Ieremia 17:8; Ioel 1:10-12, 17-20, arată efectele dezastruoase, în special când nu există deloc rouă care să compenseze absenţa căderilor de ploaie (2 Samuel 1:21; 1 Împăraţi 17:1; Hagai 1:10). (*NORI; *ROUĂ; *PALESTINA.)

J.M.H.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: