plasă
PLASĂ. În Biblie, mrejele şi laţurile
sunt ori instrumente din sfori împletite în ochiuri, folosite la pescuit sau la
vânat, ori desene în formă de reţea sau grătare.
a. Mreje şi laţuri pentru pescuit şi vânat
În VT, există patru rădăcini ebr. care au fost
traduse cu „mreajă, laţ".
1. Din verbul yrs, „a
lua", provine reset care este un laţ pentru prins păsări (Proverbe
1:17) sau o plasă de prins vietăţi care trăiesc în apă (Ezechiel 32:3) şi este
folosit deseori la modul figurativ, pentru cursele pe care le întind oamenii
răi (de ex. Psalmul 9:15, amplasate să prindă picioarele omului), sau pentru
judecăţile lui Dumnezeu (de ex. Ezechiel 12:13, va fi prins în laţul Meu).
2. herem, „ceva
perforat", este o mreajă mare care poate fi întinsă pe ţărm la uscat
(Ezechiel 26:5) şi este folosită frecvent figurativ cu privire la inima unei
femei rele (Eclesiastul 7:26) şi cu privire la judecata pe care i-o face
Dumnezeu lui Faraon (Ezechiel 32:3), referitor la oamenii jefuitori (Mica 7:2)
şi la puterea militară a haldeilor (Habacuc 1:15).
3. Din rădăcina sud, „a
vâna", mesoda este o mreajă deprins peşte (Eclesiastul 9:12), masud
şi mesuda sunt folosite cu privire la judecăţile lui Dumnezeu (Iov 19:6,
care înconjoară prada; Psalmul 66:11) şi masod în Proverbe 12:12 este
poate o cursă pentru cei răi.
4. Din rădăcina kmr, care în
arabă înseamnă „a birui" sau „a acoperi", cuvântul ebr. mikmoret
este mreaja pe care o întindeau pe apă pescarii egipteni (Isaia 19:8), mlikmeret,
VA „a trage", VSR „năvod", este un simbol al armatei haldeilor
(Habacuc 1:15), iar mikmor este folosit pentru prinderea unei antilope
(Isaia 51:20), iar mikmar se foloseşte figurativ, pentru cursele pe care
le întind cei răi (Psalmul 141:10).
În NT, cuvintele greceşti sunt traduse cu
„mreajă".
5. De la diktyo, „a prinde în plasă", avem cuvântul diktyon, cel mai frecvent şi mai general termen pentru mreajă. Acest tip de mreajă a fost folosit de ucenicii lui Isus (Matei 4:20-21); se lăsa jos (Luca 5:4) sau se arunca (Ioan 21:6) în apă, şi se golea în barcă (Luca 5:7) sau se trăgea la mal (Ioan 21:8).
6. De la verbul amphiballo,
„a arunca în jur", avem amphiblestron, „o mreajă care se
aruncă", de asemenea folosită de ucenicii lui Isus (Matei 4:18).
7. De la verbul sasso, „a
umple", avem sagene, „năvod", o plasă care se trăgea la mal şi
cu care Domnul nostru a comparat Împărăţia cerurilor (Matei 13:47). Ca acest
năvod să fie tras la ţărm, era nevoie de mai mulţi bărbaţi (Matei 13:48).
Îngrijirea mrejelor includea spălarea (Luca 5:32),
uscarea (Ezechiel 47:10) şi dregerea lor (Matei 4:21).
BIBLIOGRAFIE
G. Dalman, Arbeit und Sitte, 6, 1939, p.
335-337, 343-363.
b. Plase ca reţele şi grătare
În jurul bazei altarului de bronz pe care se
aduceau arderi de tot în Cortul întâlnirii era un grătar în formă de plasă (reset,
Exod 27:4-5) sau sub formă de reţea (ma aseh reset, Exod 38:4). Acest
grătar putea să aibă un rol atât artistic cât şi practic, întrucât era mai uşor
de purtat decât un metal solid şi permitea să se formeze tirajul necesar
arderii.
Capitelurile celor doi stâlpi care erau în faţa
Templului lui Solomon au fost decorate cu un model în formă de reţea (în ebr. sebaka,
de la o rădăcină care înseamnă „a împleti", 1 Împăraţi 7:17; Ieremia
52:22). Cei care cred că aceşti stâlpi au fost torţe, susţin că acele grătare
deschise ar permite aerului să intre în capiteluri şi să întreţină arderea, dar
acest aspect nu este menţionat în Biblie.
BIBLIOGRAFIE
H.G. May, The Two Pillars before the Temple of
Solomon, BASOR 88, December 1942, p. 19-27.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu