Pisidia



PISIDIA. Un ţinut înalt în Asia Mică, învecinat cu Liconia la E şi N, cu Pamfilia la S şi cu provincia Asiei la N şi V. Regiunea se întinde la capătul de V al şirului Mt. Taurus, şi a fost ţinutul unor triburi de munte rebele care au sfidat eforturile persanilor şi a succesorilor lor eleni de a-i subjuga. Seleucizii au pus bazele Antiohiei (numită „Antiohia Pisidiei" pentru a se distinge mai curând de Antiohia Frigiei de pe Maeander decât de capitala seleucidă a Siriei) cu scopul de a deţine controlul asupra ţinuturilor înalte ale Pisidiei, iar Amyntas cu ajutorul necesar a întemeiat acolo o colonie în jurul anului 25 î.Cr. şi a legat cetatea de alte întărituri similare printr-un sistem de drumuri militare. Este posibil ca „primejdiile din partea tâlharilor... primejdiile în pustie", prin care a trecut Pavel (2 Corinteni 11:26) să se refere la această regiune, şi nu greşim prea mult când spunem că, şi în zilele lui, viaţa independentă a muntenilor avea la bază practica lor de a-i jefui pe trecători. Pisidia a făcut parte din împărăţia Galatiei care i-a fost dată de Marcu Antoniu lui Amyntas în anul 36 î.Cr. Acesta a pierit în luptele împotriva triburilor muntene din Pisidia, în 25 î.Cr. Sulpicius Quirinius a impus în cele din urmă o oarecare ordine şi a încorporat regiunea în provincia Galatiei. Pacea Romană a adus prosperitate regiunii şi în sec. al 2-lea s-au dezvoltat mai multe oraşe prospere în care au luat fiinţă cel puţin şase biserici puternice.

E.M.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: