picior


PICIOR. În ebr. regel, cu paralele în alte limbi din Orientul Apropiat, el este folosit ocazional şi cu privire la obiecte (Exod 25:26), dar de regulă se foloseşte pentru picioarele animalelor sau ale omului şi, antropomorfic, referitor la picioarele lui Dumnezeu. Prin deducţie, cuvântul este folosit metaforic cu sensul de pace (Geneza 33:14). Cuvântul gr. pous este folosit pentru picioarele omului sau ale fiarelor.

Atât în ebr. cât şi în gr. piciorul indică frecvent poziţia, destinaţia sau înclinaţia unei persoane (Proverbe 6:18; 7:11; Faptele Apostolilor 5:9), şi apoi cu referire la călăuzirea pe care i-o acordă Dumnezeu omului şi grija faţă de el, precum şi la grija omului faţă de un alt om (1 Samuel 2:9; Psalmul 66:9; Luca 1:79).

Figurativ, cuvântul este deseori folosit pentru a simboliza înfrângerea unui duşman, tabloul fiind acela al unei persoane care-şi pune piciorul pe grumazul celui înfrânt (Iosua 10:24-1 Corinteni 15:25).

Căderea la picioarele unei persoane indică omagiu sau implorare (1 Samuel 25:24; 2 Împăraţi 4:27), şederea la picioarele cuiva înseamnă ucenicie sau învăţare (Faptele Apostolilor 22:3), iar depunerea unui obiect la picioarele unei persoane însemna a-i dărui lucrul respectiv (Faptele Apostolilor 4:35). Tabloul unui picior prins într-o cursă, sau a unui picior alunecând, este folosit pentru a descrie o calamitate (Psalmul 73:2; Ieremia 18:22).

Necesitatea spălării picioarelor, pentru scopuri igienice şi de relaxare a apărut datorită drumurilor pline de praf, iar actul spălării picioarelor era semnul *ospitalităţii, fiind îndeplinit de cel mai umil slujitor (1 Samuel 25:41; Luca 7:44; Ioan 13:5 ş.urm.; cf. Faptele Apostolilor 13:25). Scoaterea sandalelor prăfuite era un semn al respectului (Exod 3:5) şi un semn de tinguire (Ezechiel 24:17). Scuturarea prafului de pe picioare era un *gest de dispreţ, ideea fiind probabil aceea că până şi un fir de praf luat din locul respectiv însemna contaminare (Marcu 6:11; cf. 2 Împăraţi 5:17).

B.O.B.

Paragrafele anterioare se referă la laba piciorului. În continuare sunt trataţi alţi termeni care se referă la picior în general.

1. Cuvântul ebr. kera’ayim apare de obicei în pasaje ritualistice, de ex. Exod 12:9; 29:17; Levitic 1:9, 13; 4:11, etc. În Levitic 11:21 cuvântul descrie picioarele articulate posterioare ale lăcustei, care, conform Legii, puteau fi mâncate. În Amos 3:12, acest cuvânt descrie judecata.

2. Termenul regel se referă de obicei la laba piciorului, dar în 1 Samuel 17:6 se referă la picioarele lui Goliat.

3. Ebr. soq se referă la partea superioară a piciorului, şi este sinonim cu „pulpă". Se foloseşte pentru piciorul omului în Deuteronom 28:35; Psalmul 147:10; Proverbe 26:7; Cântarea Cântărilor 5:15; Isaia 47:2; Daniel 2:33. În Judecători 15:8 este tradus de cele mai multe versiuni cu „coapsă". Se foloseşte de asemenea pentru animale, în mai multe pasaje ritualistice, de ex. Exod 29:22, 27; Levitic 7:32-34; 8:25-26; Numeri 6:20, etc. este tradus prin „coapsă" în VSR, în timp ce aceeaşi versiune o traduce în 1 Samuel 9:24 cu „picior". Aceasta a fost una dintre părţile preferate ale unui animal şi, de regulă, era rezervată preoţilor.

4. Termenul sobel este tradus incorect ca „picior" în Isaia 47:2 din VA (VSR, „robă").

5. Cuvântul gr. skelos apare numai în Ioan 19:31 ş.urm., când fluierele picioarelor celor răstigniţi cu Isus au fost zdrobite ca să le grăbească moartea.

J.G.G.N.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: