piatră
PIATRĂ. Principalii termeni biblici
sunt cuvântul ebr. ‘eben precum şi cuvintele gr. lithos şi akrogoniaios
(„piatra din capul unghiului").
Cuvântul obişnuit „piatră" este folosit în
Biblie în legătură cu diversele întrebuinţări ale acesteia. Pietrele mici erau
o armă la îndemână (1 Samuel 17:40); erau un mijloc de atac şi chiar de
execuţie (Numeri 35:1); cf. Ioan 8:59; Faptele Apostolilor 7:58 ş.urm.) şi erau
folosite ca greutăţi de cântar (Levitic 19:36, unde ‘eben este tradus în
felul acesta); uneori erau ascuţite şi folosite ca şi cuţite (Exod 4:25).
Pietrele mai mari erau folosite ca şi capace pentru fântâni (Geneza 29:2),
pentru a închide gura peşterilor (Iosua 10:18) şi a mormintelor (Matei 27:60);
ele slujeau ca pietre de hotar (2 Samuel 20:8), sau ca pietre de aducere aminte
(Iosua 4:20 ş.urm.), erau folosite şi ca stâlp sau altar, aceste două
întrebuinţări de pe urmă fiind legate de viaţa religioasă (Geneza 28:18;
Deuteronom 27:5). De asemenea, pietrele au fost un material de bază principal
folosit în construcţii.
În Biblie, cuvântul „piatră" este folosit atât
cu sens figurativ cât şi cu sens literal. Este demn de remarcat faptul că în
NT, cuvântul „piatră" este folosită ilustrativ, ca să descrie persoana lui
Isus. În evangheliile sinoptice, de exemplu, pilda vierilor (Marcu 12:1-11 şi
citatele paralele) este urmată de pasajul unde Domnul citează Psalmul 118:22
care, desigur, I se aplică Lui Însuşi („Piatra pe care au lepădat-o zidarii a
ajuns să fie pusă în capul unghiului"). Aceasta ne ajută să înţelegem felul
în care Isus S-a înţeles pe Sine şi misiunea Sa. Înţelesul expresiei „piatra
din capul unghiului" (LXX, eis kephalen gonias) din acest psalm
este „piatra din vârf", sau „cornişă", adică piatra aceea era aleasă
cu grijă şi prelucrată perfect, care urma să încheie clădirea (Zaharia 4:7).
Probabil că aluzia imediată a fost aici la Israel, care a fost respins de
oameni dar ales de Dumnezeu. Semnificaţia reală a pasajului în contextul lui
din NT este foarte clară atunci când Petru citează Psalmul 118:22, şi-l aplică
la Isus, în cuvântarea pe care a ţinut-o în faţa tribunalului din Ierusalim
(Faptele Apostolilor 4:11). Dumnezeu L-a dezvinovăţit pe Cel respins de iudei
şi L-a făcut Conducătorul Israelului celui nou. În Epistola lui Barnaba (6:4),
aceste cuvinte sunt citate direct din LXX (Psalmul 118) şi, la fel, îi sunt
aplicate lui Cristos.
Singurele pasaje din VT unde se foloseşte expresia
„piatra din capul unghiului" este Iov 38:6 (LXX lithos goniaios) şi
Isaia 28:16 (LXX akrogoniaios); şi în ambele locuri sensul este
figurativ (cf. Psalmul 144:12). Spre deosebire însă de „piatra din capul
unghiului", piatra la care se referă acest verset pare să fie o piatră din
fundaţia unei clădiri, care preia greutatea ei. Este clar că acesta este
înţelesul lui akrogoniaios din 1 Petru 2:6, unde scriitorul citează
Isaia 28:16). Cristos este acum piatra din capul unghiului a zidirii Bisericii,
piatră care se găseşte în Sionul ceresc (cf. Efeseni 2:20, unde este folosit
acelaşi cuvânt gr. şi 1 Corinteni 3:11). În v. 7 din acelaşi pasaj, însă,
scriitorul continuă şi citează trimiterea din Psalmi despre care am menţionat
(Psalmul 118:22, a cărui ecou îl găsim în v. 4), şi astfel ne prezintă adevărul
complementar, şi anume, că Cristos este de asemenea Capul Bisericii, înălţat de
Dumnezeu Tatăl care I-a dat acea autoritate. Mai mult decât atât, şi
credincioşii vor fi părtaşi la această stare de înălţare. Folosirea de către
scriitor a cuvântului lithos în v. 8 în legătură cu poticnirea ne
sugerează nişte imagini confuze; cu toate că este posibil, aşa cum ne arată
J.Y. Campbell (TWBR, p. 53), ca o piatră care este plasată în unghiul fundaţiei
unei clădiri să fie în acelaşi timp şi o piatră de poticnire (cf. Romani 9:32
ş.urm.). Cristos este descris în acelaşi pasaj (v. 4) ca o „piatră vie" (lithon
zonta), care dă viaţă celor care, credincioşi fiind, sunt încorporaţi în El
şi sunt zidiţi ca lithoi zontes în clădirea spirituală a Bisericii Sale,
pentru închinare (v. S) şi mărturisire (v. 9).
BIBLIOGRAFIE
J.R. Harris, Testimonies, 1, 1916, p. 26-32;
S.H. Hooke, „The Corner-Stone of Scripture", The Siege Perilous,
1956, p. 235-249; F.F. Bruce, „The Corner Stone", ExpTM, 1972-73, p.
231-235; J. Jeremias în TDNT 4, p. 268-280; W. Mundle et al., NIDNTT 3, p.
381-394.
S.S.S.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu