piatră



PIATRĂ. Principalii termeni biblici sunt cuvântul ebr. ‘eben precum şi cuvintele gr. lithos şi akrogoniaios („piatra din capul unghiului").

Cuvântul obişnuit „piatră" este folosit în Biblie în legătură cu diversele întrebuinţări ale acesteia. Pietrele mici erau o armă la îndemână (1 Samuel 17:40); erau un mijloc de atac şi chiar de execuţie (Numeri 35:1); cf. Ioan 8:59; Faptele Apostolilor 7:58 ş.urm.) şi erau folosite ca greutăţi de cântar (Levitic 19:36, unde ‘eben este tradus în felul acesta); uneori erau ascuţite şi folosite ca şi cuţite (Exod 4:25). Pietrele mai mari erau folosite ca şi capace pentru fântâni (Geneza 29:2), pentru a închide gura peşterilor (Iosua 10:18) şi a mormintelor (Matei 27:60); ele slujeau ca pietre de hotar (2 Samuel 20:8), sau ca pietre de aducere aminte (Iosua 4:20 ş.urm.), erau folosite şi ca stâlp sau altar, aceste două întrebuinţări de pe urmă fiind legate de viaţa religioasă (Geneza 28:18; Deuteronom 27:5). De asemenea, pietrele au fost un material de bază principal folosit în construcţii.

În Biblie, cuvântul „piatră" este folosit atât cu sens figurativ cât şi cu sens literal. Este demn de remarcat faptul că în NT, cuvântul „piatră" este folosită ilustrativ, ca să descrie persoana lui Isus. În evangheliile sinoptice, de exemplu, pilda vierilor (Marcu 12:1-11 şi citatele paralele) este urmată de pasajul unde Domnul citează Psalmul 118:22 care, desigur, I se aplică Lui Însuşi („Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului"). Aceasta ne ajută să înţelegem felul în care Isus S-a înţeles pe Sine şi misiunea Sa. Înţelesul expresiei „piatra din capul unghiului" (LXX, eis kephalen gonias) din acest psalm este „piatra din vârf", sau „cornişă", adică piatra aceea era aleasă cu grijă şi prelucrată perfect, care urma să încheie clădirea (Zaharia 4:7). Probabil că aluzia imediată a fost aici la Israel, care a fost respins de oameni dar ales de Dumnezeu. Semnificaţia reală a pasajului în contextul lui din NT este foarte clară atunci când Petru citează Psalmul 118:22, şi-l aplică la Isus, în cuvântarea pe care a ţinut-o în faţa tribunalului din Ierusalim (Faptele Apostolilor 4:11). Dumnezeu L-a dezvinovăţit pe Cel respins de iudei şi L-a făcut Conducătorul Israelului celui nou. În Epistola lui Barnaba (6:4), aceste cuvinte sunt citate direct din LXX (Psalmul 118) şi, la fel, îi sunt aplicate lui Cristos.

Singurele pasaje din VT unde se foloseşte expresia „piatra din capul unghiului" este Iov 38:6 (LXX lithos goniaios) şi Isaia 28:16 (LXX akrogoniaios); şi în ambele locuri sensul este figurativ (cf. Psalmul 144:12). Spre deosebire însă de „piatra din capul unghiului", piatra la care se referă acest verset pare să fie o piatră din fundaţia unei clădiri, care preia greutatea ei. Este clar că acesta este înţelesul lui akrogoniaios din 1 Petru 2:6, unde scriitorul citează Isaia 28:16). Cristos este acum piatra din capul unghiului a zidirii Bisericii, piatră care se găseşte în Sionul ceresc (cf. Efeseni 2:20, unde este folosit acelaşi cuvânt gr. şi 1 Corinteni 3:11). În v. 7 din acelaşi pasaj, însă, scriitorul continuă şi citează trimiterea din Psalmi despre care am menţionat (Psalmul 118:22, a cărui ecou îl găsim în v. 4), şi astfel ne prezintă adevărul complementar, şi anume, că Cristos este de asemenea Capul Bisericii, înălţat de Dumnezeu Tatăl care I-a dat acea autoritate. Mai mult decât atât, şi credincioşii vor fi părtaşi la această stare de înălţare. Folosirea de către scriitor a cuvântului lithos în v. 8 în legătură cu poticnirea ne sugerează nişte imagini confuze; cu toate că este posibil, aşa cum ne arată J.Y. Campbell (TWBR, p. 53), ca o piatră care este plasată în unghiul fundaţiei unei clădiri să fie în acelaşi timp şi o piatră de poticnire (cf. Romani 9:32 ş.urm.). Cristos este descris în acelaşi pasaj (v. 4) ca o „piatră vie" (lithon zonta), care dă viaţă celor care, credincioşi fiind, sunt încorporaţi în El şi sunt zidiţi ca lithoi zontes în clădirea spirituală a Bisericii Sale, pentru închinare (v. S) şi mărturisire (v. 9).

BIBLIOGRAFIE
J.R. Harris, Testimonies, 1, 1916, p. 26-32; S.H. Hooke, „The Corner-Stone of Scripture", The Siege Perilous, 1956, p. 235-249; F.F. Bruce, „The Corner Stone", ExpTM, 1972-73, p. 231-235; J. Jeremias în TDNT 4, p. 268-280; W. Mundle et al., NIDNTT 3, p. 381-394.

S.S.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: