piatră de hotar



PIATRĂ DE HOTAR. Canaanul a fost împărţit între seminţiile israelite şi fiecărei familii i s-a dat o bucată de pământ pentru a-şi întreţine existenţa. Acest pământ a fost lăsat ca moştenire din tată în fiu sau, cel puţin păstrat în interiorul seminţiei respective (Numeri 27:1-11-36), teoretic, fiind inalienabil (vezi întâmplarea cu Nabot, 1 Împăraţi 21). În mod inevitabil, mulţi şi-au pierdut pământul, datorită faptului că nu şi-au putut plăti datoriile, aşa că păstrarea pământului familiei a devenit un ideal al fiecărui bărbat (Zaharia 3:10). Hotarele au fost marcate prin stâlpi de piatră sau prin movile de pietre. (În Babilon, pietrele pe care se gravau inscripţii conţineau mărimea terenurilor mai importante, bab. kudurru, ANEP, nr. 519-522, dintr-o perioadă contemporană cu aşezarea Israelului în Canaan.) A muta aceste pietre de hotar însemna să privezi pe cineva de dreptul lui, şi constituia o încălcare alegii (Deuteronom 19:14; 27:17; Proverbe 22:28; 23:10). (Pentru paralele în Egipt, cf. ANET; p. 422, cap. 6). Când omul îndrăznea să facă lucrul acesta, însemna că erau timpuri grele (Iov 24:2; Osea 5:10).

A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: