peşte, pescuit



PEŞTE, PESCUIT.

I. Soiuri de peşti şi surse de pescuit

Cuvintele cele mai frecvente în ebr. pentru vieţuitoarele care trăiesc în apă sunt dag şi daga. Conform Legii mozaice (Levitic 11:9-12; Deuteronom 14:9-10) vieţuitoarele care trăiesc în apă şi care au aripioare şi solzi erau „curate", dar cele fără aripioare şi solzi (de ex. scoici, moluşte, crustacee) erau necurate. Peştele care l-a înghiţit pe Iona este numit „un peşte mare" în Iona 1:17. Matei 12:40 adoptă cu grijă un cuvânt similar (în gr. ketos, „un monstru de mare uriaş", cuvânt pe care VA, VR şi VSR îl traduc prin „balenă"). Conform celor scrise în Tobit 6:2, un peşte mare din râul Tigru era gata să-l înghită pe Tobias. Pescarii din Pilda năvodului (Matei 13:48) au aruncat anumiţi peşti pentru că erau prea mici, alţii necomestibili iar alţii „necuraţi". Peştele în gura căruia a găsit Petru dinarul (Matei 17:27) trebuie să fi avut gura mare, ca şi peştii din Marea Galileii care au fost numiţi Chromis simonis, după numele apostolului. Pe lângă numele obişnuit în gr. pentru peşte, ichthys ide ex. Matei 7:10), NT foloseşte diminutivul ichthydion, „peşte mic" (Matei 15:34; Marcu 8:7, ambele pasaje tratând despre hrănirea celor patru mii), şi opsarion, peşte mic ce se mânca cu pâine (Ioan 6:11-21:9). Astăzi, în Marea Galileii se găsesc cel puţin 24 de specii de peşte, uneori în bancuri foarte mari.

Biblia menţionează Egiptul ca un loc unde se găseau peşti din abundenţă (Numeri 11:5), la fel ca şi Marea Galileii (Luca 5:6) şi Tirul (Neemia 13:16). Peştii nu au putut trăi în apa sărată a Mării Moarte, dar Ezechiel 47:10 prezice că acest lac va fi încărcat cu peşte, ca una dintre binecuvântările ce vor fi în Împărăţia slavei.

II. Pescarii şi metodele lor

Meseria epuizantă de pescar cerea un fizic puternic (Luca 5:2). Pescarii foloseau uneori un vocabular aspru (Marcu 14:70 ş.urm.). Cel puţin şapte dintre ucenicii lui Isus au fost pescari: Petru, Andrei, probabil Filip, care de asemenea era din Betsaida (în aram. „casa pescuitului") de la Marea Galileii, Iacov, Ioan, Toma şi Natanael (Matei 4:18, 21; Ioan 1:44; 21:2). Unii dintre aceştia au fost parteneri de pescuit şi au fost obişnuiţi să lucreze împreună (Luca 5:7,10).

Biblia menţionează pescuitul cu ţepuşul sau cu harponul (Iov 41:7, pentru un crocodil), cu undiţa (Iov 41:1-2; Isaia 19:8; Matei 17:27), şi cu plasa. Plasele de pescuit pe care le menţionează Biblia sunt mreaja care se arunca (Matei 4:18) şi năvodul care era mai mare şi care se trăgea (Matei 13:47).

Pe Marea Galileii, pescarii au folosit bărci mici, care se deplasau probabil cu ajutorul vâslelor (Ioan 6:19). Afirmaţia că vântul le-a stat împotrivă (Matei 14:24) poate indica utilizarea unor ambarcaţiuni cu pânză, aşa cum sunt astăzi bărcile de pescuit de pe lacul acesta (*CORĂBII ŞI BĂRCI.) Pe Marea Galileii, deseori pescuitul se făcea noaptea (Luca 5:5; Ioan 21:3). În timpul zilei, pescarii puteau să-şi arunce mrejele de pe ţărm sau umblând în apa de la ţărm (Matei 4:18). Năvodurile care erau mai mari erau coborâte de mai mulţi bărbaţi din bărci (Luca 5:4). Peştii erau descărcaţi în barcă (Luca 5:7), ori năvodunle erau trase pe ţărm (Matei 13:48; Ioan 21:8). Apoi peştii erau sortaţi, cei care se vindeau se puneau în coşuri, iar cei care nu se puteau folosi erau aruncaţi (Matei 13:48). Biblia nu spune nimic despre pescuit ca o activitate recreativă.

III. Vânzarea şi pregătirea peştilor

În Ierusalim exista o poartă numită Poarta Peştilor (probabil în partea de N a oraşului), prin care negustorii îşi aduceau peştii ca să-i vândă locuitorilor oraşului (Ţefania 1:10). Din Neemia 3:16 ştim, după exil, negustorii de peşte din Tir au locuit în oraş. În vremurile biblice, metodele obişnuite de a găti peştele erau friptul (Ioan 21:9; Tobit 6:5) sau sărarea şi uscarea lui (Tobit 6:5; Textul sinaitic). Peştele care era vândut în Ierusalim de negustorii din Tir şi peştii mici folosiţi pentru a-i hrăni pe cei 5.000 odată, iar apoi pe cei 4.000 (Matei 14:17; 15:36) au fost probabil peşti săraţi şi uscaţi. (*MÂNCARE)

IV. Peştii şi închinarea

Deuteronom 4:18 interzice cioplirea chipului unui peşte cu scopuri idolatre. Nabateenii se închinau zeiţei-peşte Atargatis, la Aşcalon.

V. Utilizări figurative şi simbolice

Oamenii care aveau ghinion (Eclesiastul 9:12) sau care erau capturaţi de inamic (Habacuc 1:15) sunt comparaţi cu peştii prinşi într-o mreajă. Pescuitul este folosit în Biblie ca o metaforă pentru judecata lui Dumnezeu asupra naţiunilor sau indivizilor (de ex. Ieremia 16:16; Ezechiel 32:3). Isus i-a chemat pe ucenici să fie pescari de oameni (Matei 4:19). Împărăţia cerurilor este asemănată cu un năvod (Matei 13:47).

Peştele a fost printre primele simboluri folosite în arta creştină, deoarece literele cuvântului gr. ichthys au fost luate ca acronim pentru Iesous Christos Theou Hyios Soter, „Isus Cristos, al lui Dumnezeu Fiu, Mântuitorul" (vezi FJ. Dölger, IXQUS, 1928).

BIBLIOGRAFIE
G. Dalman, Arbeit und Sitte, 6, 1939, p. 343-370; G.S. Cansdale, Animals of Bible Lands, 1970; J.D.M. Derrett, „Peter’s Penny", în Law in the New Testament, 1970, p. 247-265.

J.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: