Pelatia



PELATIA. (În ebr. pelatyah(u), „Iahve izbăveşte"; în gr. Phaltias, Phalettia).

1. Un martor al legământului, în Neemia 10:22. Acesta poate fi unu şi acelaşi cu nepotul lui Zorobabel, un descendent al lui Solomon (1 Cronici 3:21).

2. Un căpitan simionit care a ocupat un teritoriu care a aparţinut amaleciţilor (1 Cronici 4:42).

3. Un lider despre care Ezechiel a spus că născoceşte planuri nelegiute şi dă sfaturi rele locuitorilor Ierusalimului. A căzut şi a murit în timp ce Ezechiel prorocea (Ezechiel 11:1-13).

Numele care conţin elementul (plt) sunt atestate din perioada amoriţilor şi erau binecunoscute în Ugarit (*RAS ŞAMRA) în sec. al 13-lea î.Cr., cât şi în aramaica de mai târziu (de ex. F. Gröndahl, Personnamen der Texte aus Ugarit, 1967, p. 173.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: