pântec
PÂNTEC. În ebr. beten, me’im şi rehem
sau raham; în gr. gaster, koilia sau metra, primele două
în fiecare caz fiind folosite şi pentru abdomen în general, lucru ce indică
lipsa de cunoaştere a evreilor în ceeace priveşte fiziologia internă (*STOMAC,
*INTESTINE). Cuvântul se referă în general la locul sau la timpul de începere
al vieţii (Iov 1:21; Isaia 49:1), iar figurativ la originea oricărui lucru (Iov
38:29). Formarea unui prunc în pântece este un mister pentru scriitorii biblici
care, cum este de aşteptat, atribuie această formare acţiunii şi grijii directe
a lui Dumnezeu (Iov 31:15; Eclesiastul 11:5). Prezenţa unui făt viu în pântec
este menţionată uneori înainte de naştere în NT (Luca 1:41). *Sterilitatea este
explicată prin închiderea pântecului, uneori specificându-se că Dumnezeu este
Cel care îl închide (1 Samuel 1:5). Aceasta reprezintă un necaz şi o ruşine
mare pentru femeia în cauză (v. 6). *Cel dintâi născut, numit şi cel care
deschide pântecul, este considerat sfânt (Exod 13:2; Luca 2:23).
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu