pântec



PÂNTEC. În ebr. beten, me’im şi rehem sau raham; în gr. gaster, koilia sau metra, primele două în fiecare caz fiind folosite şi pentru abdomen în general, lucru ce indică lipsa de cunoaştere a evreilor în ceeace priveşte fiziologia internă (*STOMAC, *INTESTINE). Cuvântul se referă în general la locul sau la timpul de începere al vieţii (Iov 1:21; Isaia 49:1), iar figurativ la originea oricărui lucru (Iov 38:29). Formarea unui prunc în pântece este un mister pentru scriitorii biblici care, cum este de aşteptat, atribuie această formare acţiunii şi grijii directe a lui Dumnezeu (Iov 31:15; Eclesiastul 11:5). Prezenţa unui făt viu în pântec este menţionată uneori înainte de naştere în NT (Luca 1:41). *Sterilitatea este explicată prin închiderea pântecului, uneori specificându-se că Dumnezeu este Cel care îl închide (1 Samuel 1:5). Aceasta reprezintă un necaz şi o ruşine mare pentru femeia în cauză (v. 6). *Cel dintâi născut, numit şi cel care deschide pântecul, este considerat sfânt (Exod 13:2; Luca 2:23).

B.O.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: