pâine



PÂINE. Pâinea a fost cel mai important produs alimentar din Orientul Apropiat, în antichitate, iar preţul cerealelor este un index sigur al situaţiei economice din orice perioadă. În perioada de început a istoriei Babilonului, bobul de grâu era unitatea de bază pentru sistemul de măsurare a greutăţii, iar în comerţ cerealele au luat locul banilor. Osea a plătit în cereale o parte a preţului pentru soţia lui.

Cu toate că dispunem de multe informaţii cu privire la preţul cerealelor, referirile la preţul pâinii sunt extrem de rare, deoarece pâinea era coaptă de obicei de către fiecare gospodină. O referire care datează de pe vremea lui Hammurapi (sec. al 18-lea î.Cr.) menţionează preţul de 10 se (aproximativ 1/20 dintr-un siclu) pentru aproximativ 2,5 litre (4 sila) de pâine, şi jumătate din această cantitate era porţia zilnică de pâine pentru un bărbat. (B. Meissner, Warenpreise in Babylonien, p. 7.) În 2 Împăraţi 7:1, preţul indicat pentru cereale este exagerat de ridicat, dar fără îndoială că a fost mai mic decât cel din timpul foametei precedente. În Apocalipsa 6:6, preţurile descriu grafic cât de cumplită este foametea.

Pâinea de orz a fost folosită probabil cel mai mult. Faptul că orzul era de asemenea o hrană pentru cai (1 Împăraţi 4:28), nu implică în mod necesar că era considerat un produs inferior, după cum nici ovăzul nu este în prezent. Pâinea de grâu era mai scumpă şi probabil că era consumată destul de frecvent. Se mai foloseau şi alacul, dar secara se pare că nu a fost cultivată. Este posibil ca ocazional să fi fost amestecate mai multe cereale şi, după cum găsim în Ezechiel 4:9, să se fi adăugat chiar şi făină de linte şi de fasole.

Termenul general pentru cereale a fost (dagan). După treierat şi vânturat, grăunţele erau ori sfărâmate într-o *piuă cu un pisălog sau erau râşniţe între două pietre de *moară printr-o mişcare liniară repetată a pietrei superioare pe piatra inferioară. Termenul general pentru făină a fost qemah iar, când era necesar, acesta era descris mai departe prin adăugarea numelui cerealelor (Numeri 5:15). Probabil că făina măcinată mai mărunt se numea solet (cf. 1 Împăraţi 4:22), dar unii cercetători ai Scripturii socotesc că acest cuvânt înseamnă „crupe de grâu". Aceasta era făina care se aducea ca daruri de mâncare (Exod 29:40; Levitic 2:5, etc.).

Cuvântul qali, tradus deseori prin „grâu prăjit", se referă probabil la cereale prăjite, care erau mâncate fără a mai fi gătite suplimentar.

Făina, amestecată cu apă şi sare, era frământată într-o copaie specială. La aceasta se adăuga drojdie sub forma unui aluat dospit, până când dospea întreg amestecul. Se cocea şi pâinea nedospită. Aluatul dospit nu era folosit în darurile care se coceau (Levitic 2:11, etc.), şi era interzis să se folosească în săptămâna Paştelor. Coacerea se făcea ori deasupra unui foc pe o piatră încinsă sau într-o tavă rotundă, ori într-un cuptor. Pâinea dospită avea de obicei o formă rotundă, era plată, iar pâinea nedospită avea forma unor turte subţiri. Forma numită ‘uga fost probabil turta care se cocea într-o tavă rotundă, căci cerea să fie întoarsă (Osea 7:8).

Când pâinea era păstrată timp de mai multe zile devenea uscată şi fărâmicioasă (Iosua 9:5, 12). În Epopeea lui Ghilgameş Epopeea lui Ghilgameş  11. 225- 229, există o relatare interesantă despre alterarea plinii (ANET, p. 95). (*MÂNCARE.)

Nu este surprinzător faptul că un produs atât de vital să-şi lase amprenta asupra limbii şi să genereze o serie de exprimări simbolice. Din cele mai vechi timpuri, cuvântul „pâine" a fost folosit cu sensul de mâncare în general (Geneza 3:19 şi Proverbe 6:8, unde în ebr. avem „pâine"). Întrucât a fost alimentul principal, a fost numit „toiagul" pâinii (Levitic 26:26). Cei care răspundeau de pâine erau funcţionari importanţi, cum era cazul în Egipt (Geneza 40:1), iar în Asiria brutarul şef era onorat cu un eponim. Pâinea a fost de timpuriu folosită în mâncărurfle sacre (Geneza 14:18), fiind inclusă în anumite daruri de mâncare (Levitic 21:6, etc.). Ea a avut un loc special în sanctuar, fiind numită „pâinea pentru punerea înainte". Mana a fost numită mai târziu „pâine cerească" (Vezi Psalmul 105:40). Domnul nostru S-a descris pe Sine Însuşi ca „Pâinea lui Dumnezeu" şi ca „Pâinea vieţii" (Ioan 6:33, 35), şi a ales pâinea Paştelor ca simbol al trupului Său frânt.

W.J.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: