pahar



PAHAR. În antichitate, paharul era în formă de cupă, mai largă decât o cană normală, dar nu atât de înalt. În mod normal era confecţionat din ceramică, uneori însă era din metal (Ieremia 51:7).

1. Obiectul care în ebr. se numea kos, era folosit în mod obişnuit ca un vas de băut, şi putea fi vasul lui faraon (Geneza 40:11) sau cel al unui sărac (2 Samuel 12:3). Putea fi mic pentru a fi ţinut în mână sau putea fi mai mare (Ezechiel 23:32), cu o buză (1 Împăraţi 7:26). La palatul lui Solomon, acestea erau de aur.

2. Un alt cuvânt în ebr. era gabia’. Acesta este cuvântul folosit cu referire la paharul de argint pentru ghicit al lui Iosif (Geneza 44:2 ş.urm.) precum şi cu privire la potiraşele sfeşnicului de aur din cortul întâlnirii, care aveau forma unor flori de migdal (Exod 25:31 ş.urm.). În Ieremia 35:5 (în VA, „oale") termenul este folosit cu sensul de ulcior. Putea fi numit în funcţie de ce formă avea: de floare sau de pocal.

3. Un alt cuvânt în ebr. este sap. La Paşte, sângele era adunat într-un astfel de vas (Exod 12:22). A fost un vas folosit în casă, şi apare printre darurile ce i s-au dat lui David (posibil de metal, spre deosebire de cele de lut, 2 Samuel 17:28) şi ca o cupă de vin (Zaharia 12:2).

4. Ceea ce în ebr. era qubba’at (Isaia 51:17, 22) a fost, evident, un vas mare pentru vin, descris prin cuvântul kos.

5. Un alt cuvânt este ‘aggan. Acesta era un nume obişnuit pentru o cupă mare folosită de semiţi în antichitate cu ocazia ritualurilor sacre (Exod 24:6) sau pentru servitul vinului la un ospăţ (Cântarea Cântărilor 7:2). Ca şi damigenele în care se păstra vinul, putea fi atârnat într-un cui (Isaia 22:24). (*VASE.)

În gr. NT, poterion este un vas de băut, în general. Vasele de lut au continuat să fie folosite (Marcu 7:4), dar cei bogaţi aveau acum posibilitatea să posede pahare de sticlă sau de metal, care erau de obicei în formă de pocal, cf. cupele bătute pe monedele care comemorează prima revoltă (vezi IBA, p. 89). Paharul folosit la Cina cea de taină a fost probabil un vas de lut, suficient de mare ca să fie folosit de toţi (Matei 26:27).

Pretutindeni în Biblie, paharul este folosit în sens figurativ ca simbol al binecuvântărilor sau al nenorocirilor care se abăteau peste un om sau peste o naţiune, sau ca un simbol al soartei pe care i-a hotărât-o Dumnezeu (Psalmul 16:5; 116:13; Isaia 51:17; Matei 26:39 ş.urm.; Ioan 18:11). (*CINA DOMNULUI.)

A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: