pace



PACE. În principiu, cuvântul din VT pentru pace, salom, înseamnă „plinătate", „trăinicie", „bunăstare". (Vezi BDB.) Se foloseşte când cineva cere sau se roagă pentru bunăstarea altuia (Geneza 43:27; Exod 4:18; Judecători 19:20), când cineva este în armonie sau în bună înţelegere cu altul (Iosua 9:15; 1 Împăraţi 5:12), când cineva caută binele unei cetăţi sau al unei ţări (Psalmul 122:6; Ieremia 29:7), Poate să însemne prosperitate materială (Psalmul 73:3) sau siguranţă fizică (Psalmul 4:8). Mai poate însemna însă şi sănătate spirituală. O pace de felul acesta este asociată cu neprihănirea şi adevărul, dar nu cu răutatea (Psalmul 85:10; Isaia 48:18, 22; 57:19-21).

Datorită haosului care a pătruns în lume prin căderea în păcat a omului, şi datorită faptului că beneficiem de pace numai ca un dar al lui Dumnezeu, speranţa mesianică avea în vedere o epocă a păcii (Isaia 2:2-4; 11:1-9; Hagai 2:7-9), sau sosirea Prinţului păcii (Isaia 9:6 ş.urm.; cf. Ieremia 33:15 ş.urm.; Ezechiel 34:23 ş.urm.; Mica 5:5; Zaharia 9:9 ş.urm.). NT ne arată împlinirea acestei speranţe. Pacea a venit în Cristos (Luca 1:79; 2:14,29 ş.urm.). Cristos este Cel care dă pacea (Marcu 5:34; Luca 7:50; Ioan 20:19. 21, 26), iar ucenicii sunt mesagerii ei (Luca 10:5 ş.urm.; Faptele Apostolilor 10:36).

În greaca clasică, eirene avea în primul rând o conotaţie negativă; dar, prin traducerea LXX, cuvântul are în NT exact înţelesul lui salom din VT, şi are aproape întotdeauna o conotaţie spirituală. Lărgimea semnificaţiei acestui cuvânt iese în relief în special din asocierea lui cu anumite cuvinte cheie cum ar fi har (Romani 1:7, etc.), viaţă (Romani 8:6), neprihănire (Romani 14:17) şi din felul în care este folosit în benedicţiuni cum ar fi cele din 1 Tesaloniceni 5:23 şi Evrei 13:20 ş.urm. (cf. 2 Petru 3:14).

Omul păcătos are nevoie în primul rând de pacea cu Dumnezeu, de îndepărtarea vrăjmăşiei cauzate de păcat, prin jertfa lui Cristos (Romani 5:1; Coloseni 1:20). Apoi urmează pacea lăuntrică (Filipeni 4:7), care nu poate fi răpită de atacurile din partea lumii (Ioan 14:27; 16:33). Pacea dintre oameni este unul din motivele pentru care a murit Cristos (Efeseni 2) şi unul dintre obiectivele lucrării Duhului Sfânt (Galateni 5:22); dar omul, de asemenea, trebuie să fie activ şi să o promoveze (Efeseni 4:3; Evrei 12:14), nu numai prin eliminarea discordiei, ci ca o armonie şi ca o adevărată conlucrare a mădularelor trupului lui Cristos (Romani 14:19; 1 Corinteni 14:33).

BIBLIOGRAFIE
W. Foerster, G. von Rad, TDNT 2, p. 400 420; D. Gillett, Them 1, 1976, p. 80 ş.urm.; H. Beck, C. Brown, NIDNTT 2, p. 776-783.

F.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: