otravă



OTRAVĂ. În gândirea israeliţilor otrava provenea ori din plante, din apă sau mâncare ori din năpârci, vipere sau şerpi, etc. Cel mai frecvent cuvânt ebr. pentru otravă, hema, înseamnă de fapt căldură, şi provine probabil de la senzaţia de căldură produsă de administarea unei ortăvi sau în urma muşcăturii unei reptile.

În Palestina existau *plante otrăvitoare, cum ar fi cucuta (Osea 10:4) (vers. Cornilescu: „buruiană otrăvitoare”, vers. Galaction „otravă" n.ed.), curcubete otrăvitor (2 Împăraţi 4:39) şi cu toate că nu se menţionează cuvântul, este clar că apele de la Mara (Exod 15:23) şi cele ale Ierihonului (2 Împăraţi 2:19) erau cunoscute ca ape otrăvitoare (2 Împăraţi 2:21). (*FIERE, *PLANTE: Pelin).

Mai multe pasaje se referă la otrava reptilelor, a şerpilor (Deuteronom 32:24; Psalmul 58:4), a aspidelor (Deuteronom 32:33), şi a năpârcilor (Psalmul 140:3). Ţofar din întâmplarea cu Iov, povesteşte cum cel rău „a supt otravă (ro’s) de aspidă (Iov 20:16).

Metaforic, se spune despre Dumnezeu că El îşi trimite săgeţile Sale care îşi lasă otrava, pentru a cauza suferinţă cuiva Qov 6:4). În alt loc, otrava celor răi este ca otrava şerpilor (Psalmul 58:4) şi otrava năpârcilor este sub limba lor (Psalmul 140:3). Compară Romani 3:13 (gr. ios) cu acest verset din urmă. Iacov 3:8 descrie limba ca fiind plină de otravă (ios).

J.A.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: