Otniel



OTNIEL. (În ebr. ‘otni’el).

1. Un *chenazit, fratele (sau poate nepotul) lui Caleb, fiul lui Iefune (Judecători 1:13; cf. Iosua 15:17). Dacă expresia „fiul lui Chenaz", este un patronimic, atunci este posibil ca el şi Caleb să fi fost fraţi, sau cel puţin fraţi vitregi. Remarcându-se cu ocazia jefuirii oraşului Chiriat-Sefer, Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa, Acsa. Mai târziu el a văzut începuturile apostaziei şi dominaţia lui Cuşat-Rişeataim, împotriva căruia a condus o răscoală încununată cu succes. Astfel el a ajuns cel dintâi *judecător. Judecători 3:10 ne spune că a fost un lider carismatic care a restaurat ordinea şi autoritatea („a judecat" poate fi luat cu sensul propriu, dar mai poate însemna şi „a elibera"; cf. 1 Samuel 7:15; 8:20).

2. Un *netofatit, al cărui urmaş pe nume Heldai a fost una dintre căpeteniile oştirii lui David (1 Cronici 27:15).

J.P.U.L.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: