oţet



OŢET. (În ebr. homes, în gr. oxos). Un lichid acru care provine în urma fermentării acetice în vin sau în altă băutură tare. Natura acidă a oţetului este indicată în Proverbe 10:26; 25:20, iar în Psalmul 69:21, pe lângă faptul că se aminteşte de gustul lui neplăcut, se face aluzie la faptul că oţetul a fost folosit în cazul unor pedepse, cel pedepsit fiind obligat să-l bea.

În Rut 2:14, oţetul este tipic băuturilor acidulate fermentate, pe care le foloseau lucrătorii din ţările în care se cultivau vii. Băutura romanilor numită posca era foarte asemănătoare cu oţetul, şi făcea parte din raţia soldaţilor. Din această băutură I s-a oferit şi lui Cristos când era pe cruce, (Marcu 15:36; Ioan 19:29-30), şi avea un gust diferit de cel al băuturii calmante aromată cu smirnă cu gust înţepător pe care a refuzat-o mai devreme (Matei 27:34; Marcu 15:23). Nazireii nu aveau voie să bea vin sau oţet (Numeri 6:3), şi de aici rezultă gravitatea păcatului din Amos 2:12.

R.K.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: