Osea



OSEA. (În ebr. hosea’).

1. Numele original al lui Iosua (Numeri 13:8; cf. Deuteronom 32:44) care a fost schimbat de Moise (Numeri 13:16).

2. Un oficial pus de David peste efraimiţi (1 Cronici 27:20).

3. Fiul lui Elah; cel de-al 20-lea şi ultimul împărat al împărăţiei lui Israel, care a luat tronul de la Pecah, asasinându-l (2 Împăraţi 15:30) şi care a domnit 9 ani (2 Împăraţi 17:1). În timpul domniei lui Pecah (cca. 733 î.Cr.), Tiglat-Pileser III a stăpânit peste marea parte a Israelului şi a pretins că l-a făcut pe Osea un vasal al tronului lui (ANET, p. 284). Aşteptând ajutor de la faraonul So, Osea a încetat să mai plătească tribut, lucru care a adus la o invazie a lui Salmanaser V (724 î.Cr.). Când Osea a vrut să încheie pace cu acesta, Salmaneser l-a arestat şi a ocupat ţara, capturând în final Samaria în 722, î.Cr., acesta fiind sfârşitul împărăţiei de N (2 Împăraţi 17:3-6). Osea, a cărui moarte nu este consemnată, se pare că a încercat să schimbe practicile religioase ale predecesorilor lui, întrucât în 2 Împăraţi 17:2 se spune că a făcut ce este rău înaintea Domnului, dar nu ca predecesorii lui.

4. Un martor al legământului pe care l-a încheiat poporul cu Iahve după Exil (Neemia 10:23).

D.W.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: