Osea
OSEA. (În ebr. hosea’).
1. Numele original al lui Iosua
(Numeri 13:8; cf. Deuteronom 32:44) care a fost schimbat de Moise (Numeri
13:16).
2. Un oficial pus de David peste
efraimiţi (1 Cronici 27:20).
3. Fiul lui Elah; cel de-al 20-lea
şi ultimul împărat al împărăţiei lui Israel, care a luat tronul de la Pecah,
asasinându-l (2 Împăraţi 15:30) şi care a domnit 9 ani (2 Împăraţi 17:1). În
timpul domniei lui Pecah (cca. 733 î.Cr.), Tiglat-Pileser III a stăpânit peste
marea parte a Israelului şi a pretins că l-a făcut pe Osea un vasal al tronului
lui (ANET, p. 284). Aşteptând ajutor de la faraonul So, Osea a încetat să mai
plătească tribut, lucru care a adus la o invazie a lui Salmanaser V (724
î.Cr.). Când Osea a vrut să încheie pace cu acesta, Salmaneser l-a arestat şi a
ocupat ţara, capturând în final Samaria în 722, î.Cr., acesta fiind sfârşitul
împărăţiei de N (2 Împăraţi 17:3-6). Osea, a cărui moarte nu este consemnată,
se pare că a încercat să schimbe practicile religioase ale predecesorilor lui,
întrucât în 2 Împăraţi 17:2 se spune că a făcut ce este rău înaintea Domnului,
dar nu ca predecesorii lui.
4. Un martor al legământului pe
care l-a încheiat poporul cu Iahve după Exil (Neemia 10:23).
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu