Osana



OSANA. Forma în gr. a termenului ebr., folosită la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim (Matei 21:9, 15; Marcu 11:9; Ioan 12:13). Cuvântul în ebr. constă din imperativul hosa’, „mântuie", urmat de particula enclitică de implorare na’, uneori tradusă cu „te rugăm" sau „te implorăm". Nu apare în VT decât în imperativul mai lung hosi’a na’) în Psalmul 118:25, unde este urmată de cuvintele care sunt de asemenea citate la intrarea triumfală: „Binecuvântat este cel ce intră (Cornilescu, „vine", n.tr.) în Numele Domnului". Psalmul 118 a fost folosit la Sărbătoarea corturilor, iar v. 25 are o semnificaţie specială prin faptul că indică purtarea ramurilor (lulab); vezi Mişna, Sukkah 3.9; 4.5. Dar expresiile similare cu privire la entuziasmul religios nu au fost limitate la Sărbătoarea corturilor: 2 Macabei 10:6-7 denotă că purtarea ramurilor şi cântatul de psalmi erau practicate şi la Praznicul consacrării. Putem trage concluzia ea purtarea ramurilor de palmier şi strigătele de Osana cu care a fost primit Isus a fost un gest spontan al exuberanţei religioase, fără a fi legat de vreun praznic anume şi fără conotaţia de implorare pe care a avut-o expresia originală din Psalmul 118.

J.B.Tr.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: