oracol



ORACOL. Traducerea „oracol" apare de 17 ori în VA a Vechiului Testament. În şaisprezece din şaptesprezece cazuri, este o traducere greşită a cuvântului ebr. debir, folosit exclusiv cu privire la altarul din *Templu. Derivarea greşită a cuvântului din dibber, „a vorbi", şi nu din dabar, „a sta în spatele..." porneşte de la traducerile lui Acuila şi Symmachus (care au folosit chrematisterion, „oracol") şi de la Vulgata (oraculum). Faptul că în templele păgâne camerele unde zeii îşi rosteau mesajele lor (altarul oracular al lui Apollo de la Delphi a fost cel mai renumit dintre acestea) erau numite „oracole", a influenţat fără îndoială şi el schimbarea care s-a produs.

În 2 Samuel 16:23 cuvântul „oracol" (VA) este o traducere a cuvântului ebr. dabar şi se referă la cuvântul sau la declaraţia lui Dumnezeu, fără a se indica precis felul în care este exprimat(ă); cu toate că unii au făcut aluzie la *Urim şi Turim (1 Samuel 28:6). Pe marginile versiunii VR, „oracol" este folosit uneori în titlul unor prorocii locul cuvântului „povară", ca o traducere a cuvântului ebr. massa’.

În NT, când apare cuvântul „oracole", acesta traduce cuvântul gr. logio, care înseamnă „declaraţie divină" şi se referă în general la întreg VT sau la o parte din el. În Faptele Apostolilor 7:38, cuvântul acesta se referă ori la Decalog, ori la întregul conţinut al Legii mozaice. Despre aceste oracole se spune că sunt „vii", zonta, adică „durează" sau „rămân". În Romani 3:2, cuvântul se referă la tot ceea ce a rostit Dumnezeu prin scriitorii VT, având în vedere în mod special promisiunile pe care i le-a făcut Dumnezeu lui Israel. „Oracolele lui Dumnezeu" din E vr. 5:12, VA (în VSR „cuvintele") reprezintă totalitatea doctrinelor creştine, de la fundamentul lor vechi-testamental şi până la cuvintele pe care ni le-a adresat Dumnezeu în vremurile din urmă prin Fiul Său (Evrei 1:1). 1 Petru 4:11 ne învaţă că predicatorul nou-testamental trebuie să predice ca şi unul care rosteşte oracolele (în vers. Cornilescu, „cuvintele", n.tr.) lui Dumnezeu, tratând cuvintele Lui cu tot atâta atenţie ca şi când ar fi fost cuvântul inspirat din Scriptură.

Semnificaţia teologică a oracolului este subliniată de B.B. Warfield care trage concluzia că în logia, aşa cum este folosit termenul în NT, sunt „mesaje divine care au autoritate şi înaintea cărora oamenii stau cu o teamă sfântă şi se închină în umilinţă" (The Inspiration and Authority of the Bible, 1948, p. 403).

R.H.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: