Og



OG. (În ebr. ’og). Un rege amorit al Basanului, din rasa uriaşilor ce se trăgeau din Refaim. El a trăit în perioada cuceririi Palestinei (Numeri 21:33; Iosua 13:12). Împărăţia lui era puternică, având şaizeci de cetăţi „întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare" (Deuteronom 3:4-5) şi se întindea de la Mt. Hermon până la Iaboc. Printre acestea se numărau şi două cetăţi împărăteşti, Aştarot şi Edrei. La Edrei israeliţii l-au înfrânt pe Og şi l-au omorât. Teritoriul lui a fost dat jumătăţii seminţiei lui Manase (Deuteronom 3:13), care a rămas la E de Iordan. Înfrângerea lui a dat tonul victoriilor lui Israel (cf. Iosua 9:10; Neemia 9:22; Psalmul 135:11; 136:20).

Patul lui (eres) era renumit, fiind făcut din bazalt negru. Unii au înţeles că era în realitate un sarcofag, deşi acest termen nu mai este întâlnit nicăieri având acest înţeles; dar în regiunea respectivă au fost găsite multe sarcofage de acest fel. Se pare că acest pat a căzut în mâinile amoriţilor şi a fost păstrat la Raba (Deuteronom 3:11).

M.A.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: