Ofir



OFIR. (În ebr. ’opir, Geneza 10:29; ’opir, 1 Împăraţi 10:11).

1. Numele fiului lui Ioctan din arborele genealogic al lui Sem (Geneza 10:29 = 1 Cronici 1:23). Acest trib este cunoscut din inscripţiile preislamice (G. Ryckmans, Les noms propres sud-sémitiques, 1934, p. 298, 339 ş.urm.). Zona în care a locuit se întinde între Saba în Yemen şi Havila (Hawlan) aşa cum relatează Geneza 10:29. Tradiţia islamică pretinde că Ioctan este unul şi acelaşi cu Qahtan, un fiu al lui Ismael şi „tatăl tuturor arabilor".

2. Ţara din care era importat aurul de către Iuda (2 Cronici 8:18; Iov 22:24; 28:16; Psalmul 45:9; Isaia 13:12), uneori în cantităţi mari (1 Cronici 29:4), împreună cu lemn de santal (1 Împăraţi 10:11), argint, fildeş, maimuţe şi păuni (1 Împăraţi 10:22), precum şi pietre scumpe (2 Cronici 9:10). La Ofir a ajuns flota lui Solomon din Eţion-Gheber care era aşezat în Golful Aqaba (1 Împăraţi 9:28). Au fost trimise şi „corăbii din Tars", care se pare că erau *corăbii folosite special pentru transportul minereului (1 Împăraţi 22:48). Aceste transporturi au durat „trei ani", expresie care poate foarte bine să însemne un an întreg şi două părţi din alţi doi ani. Comerţul acesta era foarte bine cunoscut, astfel încât s-a ajuns ca numele Ofir să fie un sinonim al aurului curat care era principalul produs al acestei ţări (Iov 22:24). În Isaia 13:12, numele Ofir stă alături de oqir, „voi face scumpi" (HUCA 12-13, 1937-8, p. 61). O atestare a acestui comerţ se găseşte într-o inscripţie pe un ostracon, găsit la Tell Qasileh, la NE de Tel Aviv în 1946, conţinând următorul text: zhb ’pr lyt hrn s = „aur din Ofir pentru Beth Horon 30 de sicli" (JNES 10, 1951, p. 265-267).

În ceea ce priveşte amplasarea (oralităţii) Ofir, au fost propuse mai multe teorii.

a. În partea de S a Arabiei aşa cum s-a discutat la punctul 1. de mai sus. R. North face o legătură între (S)opha(i)r(a) (= Ofir) şi Parvaim (= Farwa), ambele în Yemen, şi consideră că aceasta a fost sursa aurului din Seba (cf. Psalmul 72:15; Isaia 60:6).

b. SE Arabia: Oman. Acestea nu sunt departe de Eţion-Gheber şi este necesar să considerăm că acea călătorie de trei ani includea o întrerupere pe perioada de căldură a verii precum şi că anumite mărfuri (de ex. maimuţele) care nu se găsesc în mod obişnuit în partea de S a Arabiei erau aduse din locuri mai îndepărtate la Ofir unde erau păstrate.

c. Coasta de E a Africii: Somalia, o sursă de tămâie şi mir unde se găseau şi acele mărfuri despre care se spunea că erau aduse din Ofir (W.F. Albright, Archaeology and the Religion of Israel, 1953, p. 133-135, 212; van Beek, JAOS 78, 1958, p. 146).

d. (S)upara, la 75 km N de Bombay, India. Josephus (Ant. 8. 164), LXX şi Vulg. (Iov 28:16) interpretează Ofirul ca fiind India. În sprijinul acestei interpretări vine şi faptul că toate mărfurile enumerate erau binecunoscute în India antică şi se ştia din mileniul al 2-lea î.Cr. că a existat un comerţ maritim intens între Golful Persic şi India.

e. Alte sugestii, mai discutabile, includ locuri cum ar fi Apir, Baluchistan (posibil Meluhha antică, cf. BSOAS 36, 1973, p. 554-587) şi Zimbabwe, S Rhodesia.

BIBLIOGRAFIE
V. Christides, RB 77, 1970, p. 240-247; R. North, Fourth World Congress of Jewish Studies, Papers, 1, 1967, p. 197- 202.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: