Obadia, cartea lui



OBADIA, CARTEA LUI. Cel de-al patrulea dintre prorocii mici în Biblia ebr. şi al cincilea în LXX. Pentru o scurtă notă cu privire la autor, vezi articolul precedent, punctul (12).

I. Schiţa cuprinsului

a. Judecata Edomului (v. 1-14).
(i) Titlul (v. 1a)
(ii) Anunţarea nenorocirii asupra Edomului (v. 1b-4).
(iii) Distrugerea totală a Edomului (v. 5-9).
(iv) Motive pentru judecata asupra Edomului (v. 10-14).

b. Judecata universală (v. 15-16).
c. Restaurarea lui Israel (v. 17-21).

II. Cadrul istoric

a. Înainte de exil

Tradiţia iudaică din Talmud (Sanhedrin 39b) pretinde că Obadia a trăit în timpul împăratului Ahab, în secolul al 9-lea î.Cr., iar după ordinea în care se găsesc prorocii mici în Biblia ebr. Obadia este printre prorocii din perioada pre-exilică. Unii cercetători ai Bibliei consideră ca şi cadru istoric al întregii cărţi profetice a lui Obadia, atacul arabilor şi al filistenilor asupra lui Iuda, în timpul domniei lui Ioram, eveniment menţionat în 2 Cronici 21:16-17 (după Keil), sau atacul Edomului asupra lui Iuda în timpul domniei lui Ahaz, descris în 2 Cronici 28:17 (după J.D. Davis). Mulţi cred că numai prorocia mai veche împotriva Edomului, din versetele 1, 6, 8-9, se referă la evenimente din perioada dinainte de exil. Incursiunile arabe în Palestina, şi probabil în Edom, sunt cunoscute în sec. al 9-lea î.Cr. (2 Cronici 21:16-17) şi în sec. al 7-lea î.Cr. (Analele asiriene).

b. După 587 î.Cr.

Cei mai mulţi cercetători ai Bibliei consideră că nenorocirea care avea să vină asupra Ierusalimului, descrisă în Obadia 11-14, se referă la capturarea acestui oraş de către haldei, în 587 î.Cr. Aceasta este singura capturare a Ierusalimului în care este consemnată participarea edomiţilor (Psalmul 137:7; 1 Ezdra 4:45). Referirile la suferinţele cauzate de căderea Ierusalimului sunt atât de vii încât G. A. Smith consideră că prorocia lui Obadia a fost scrisă imediat după căderea Ierusalimului, în timpul exilului. Mulţi însă consideră că ultima parte a prorociei lui Obadia indică un cadru istoric din perioada de după exil. Versetul 7 afirmă că edomiţii au fost alungaţi din vechea lor ţară (cf. Maleahi 1:3-4). După căderea Ierusalimului, sub presiunea arabă edomiţii au început să intre tot mai adânc în Negheb (1 Esdra 4:50), care pe atunci se chema Idumea, iar pe la sfârşitul secolului al 6-lea î.Cr., arabii i-a scos în mare măsură din vecinătatea oraşului Petra care fusese odată capitala Edomului. Versetele 8-10 anunţă ştergerea edomiţilor de pe faţa pământului ca şi naţiune, şi această prorocie trebuie să fi fost făcută înainte de împlinirea ei, care a avut loc în perioada Macabeilor, (Josephus, Ant. 13. 257). Teritoriul ocupat de evrei conform v. 19-20 este regiunea din jurul Ierusalimului, ca şi în zilele lui Neemia (Neemia 1:25-36). Aşadar, cea mai clară indicaţie pe care o găsim în prorocie cu privire la data la care a fost scrisă cartea este că acest lucru s-a întâmplat pe la mijlocul sec.al 5-lea î.Cr., aproximativ în vremea lui Maleahi.

III. Paralele în alte cărţi profetice

Alte prorocii împotriva Edomului le includ pe următoarele: Isaia 34:5-17; 63:1-6; Ieremia 49:7-22; Plângerile 4:21-22; Ezechiel 26:12-14; Ioel 3:19; Amos 1:11-12.

Multe expresii din Obadia 1-9 care apar şi în Ieremia 49:7-22, ne sugerează că există o relaţie literară între cele două pasaje. Ordinea diferită în care apar expresiile în cele două prorocii ne face să deducem că este posibil ca ambele să fi citat vreo prezicere divină împotriva Edomului, rostită anterior. Întrucât materialul suplimentar care se găseşte în pasajul din Ieremia este caracteristic acestui proroc şi întrucât ordinea expresiilor este mai firească în Obadia, este posibil ca prorocia lui Obadia să fie formal mai apropiată de prorocia originală. Unii cercetători ai Scripturilor însă, susţin ori că Ieremia s-a folosit de prorocia lui Obadia (cum este Keil), ori că Obadia s-a folosit de prorocia lui Ieremia (vezi Hitzig).

Sunt multe expresii care apar atât în Obadia cât şi în Ioel: Obadia 10 = Ioel 3:19; Obadia 11 = Ioel 3:3; Obad 15 = Ioel 1:15; 2:1; 3:4,7,14; Obadia 18 = Ioel 3:8. În Ioel 2:32, folosind expresia „cum a făgăduit Domnul", Ioel indică faptul că citează din Obadia 17. De aceea, putem considera că Obadia a scris înaintea lui Ioel şi, fără îndoială, că a fost o sursă de inspiraţie pentru el şi cu privire la alte expresii care apar în ambele prorocii.

IV. Stilul

Obadia, cea mai scurtă carte a VT, se remarcă printr-un limbaj poetic colorat. Piciorul metric ce predominant este pentametrul (34-2), dar, pentru diversitate, sunt folosite şi alte picioare (de ex., 3+3 şi 3+3+3). Marea parte a prorociei constă din cuvintele proprii ale lui Dumnezeu, adresate lui Edom care este personificat (v. 2-15), şi acest aspect dă cărţii o calitate directă şi personală. Vivacitatea este sporită de folosirea trecutului profetic (v. 2), pentru a descrie judecata care va fi dusă la îndeplinire, şi prin folosirea interdicţiilor (v. 12-14) condamnând atrocităţile care fuseseră deja săvârşite. Sunt folosite deseori comparaţii şi metafore remarcabile: fortăreţele de munte ale lui Edom sunt aşezate într-un loc strategic, ca şi cuibul unui vultur (v. 4); pustiitorii lui Edom sunt cu hoţii care fură noaptea şi cu cei ce culeg viile (v. 5); judecata neamurilor este o băutură amară pe care ele trebuie să o înghită (v. 16); răzbunătorii israeliţi sunt numiţi un foc, iar edomiţii sunt numiţi mirişte (v. 18); păcatele lui Edom sunt enumerate în ordinea gravităţii (v. 10-14). Restaurarea totală a lui Israel este exprimată prin specificarea expansiunii sale în direcţia celor patru puncte cardinale (v. 19-20). Păcatul şi nenorocirea din v. 1-16 sunt puse într-un contrast puternic cu speranţa şi victoria din v. 17-21. Obadia pleacă de la particular la general, de la judecata lui Edom la judecata generală, de la restaurarea lui Israel la aşezarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

V. Analize literare

Sunt unii care susţin că Obadia a fost autorul original al întregii prorocii (printre aceştia se numără şi Keil). Cei mai mulţi cercetători ai Scripturii însă cred că în v. 1-6 şi 8-9 el a adaptat o prorocie mai veche. Unii au găsit şi alte fragmente, dar cadrul istoric uniform pledează pentru unitatea literară a restului prorociei.

VI. Mesaje mai importante

1. Inspiraţia divină. Prorocul pretinde de patru ori că mesajul lui are o origine divină (v. 1, 4, 8,18).

2. Judecata divină. Mesajul principal al acestei prorocii este judecata morală asupra naţiunilor. Edom este judecat pentru purtarea sa inumană faţă de Israel, care şi el la rândul lui a fost pedepsit. În cele din urmă, toate naţiunile vor fi pedepsite în Ziua Domnului.

3. Împărăţia divină. Conform prorociei lui Obadia, scopul final este ca împărăţia să fie a Domnului (cf. Apocalipsa 11:15). Speranţa lui în ceea ce priveşte restaurarea propriului său popor nu se limitează la un sentiment naţionalist, căci în victoria lor el vede întemeierea Împărăţiei lui Dumnezeu (v. 21). Acea Împărăţie se va caracteriza prin izbăvire şi prin sfinţenie (v. 17), idei care sunt amplificate în NT.

BIBLIOGRAFIE
Comentarii de E.B. Pusey, 1860; C.F. Keil în Biblischer Kommentar über das Alte Testament, 1888; J.A. Bewer în ICC, 1911; H.C.O. Lanchester în CBSQ 1918; G.W. Wade în WC, 1925; G.A. Smith în EB, 1928; E. Sellin în KAT, 1929; T.H. Robinson în HAT, 1954; J.H. Eaton, Obadiah, Nahum, Habakkuk, Zephaniah, TBC, 1961; D.W.B. Robinson în NBCR, 1970; J.A. Thompson în IB, 1956; G.F. Wood în The Jerome Biblical Commentary, 1968; L.C. Allen, The Books of Joel, Obadiah, Jonah and Micah, NIC, 1976.
Studii speciale: G.L. Robinson, The Sarcophagus of an Ancient Civilization, 1930; W. Rudolph, „Obadja", ZAW 8, 1931, p. 222; 231.

J.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: