Nunc Dimittis
NUNC DIMITTIS (în lat.,
„acum slobozeşte"). Prorociile care au însoţit venirea lui Cristos în lume
au avut loc nu cu ocazia circumciziei (aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Ioan
Botezătorul) ci la ritualul în vederea curăţirii care a avut loc după o lună.
Conform unui obicei antic, noii născuţi erau duşi la un doctor mai vrâstnic sau
la un rabin în Templu pentru a primi binecuvântarea. Probabil că în această
situaţie Simion, luându-L pe Domnul Isus în braţe, a rostit acest nunc
dimittis (Luca 2:29-35). Despre Simion se spune că „Duhul Sfânt a fost
peste el", duh care în tradiţia iudaică este „duhul prorociei".
Conform învăţătuirii rabinilor, Duhul s-a depărtat de Israel odată cu încetarea
activităţii profetice a prorocului Maleahi, iar întoarcerea Lui era un indiciu
al erei mesianice (cf. SB in loc). În cazul lui Simion, Duhul acţionează în
viaţa lui în trei moduri specifice: (1) prin revelaţie divină el primeşte
asigurare că îl va vedea pe Unsul Domnului; (2) el este mânat de Duhul (cf.
Apocalipsa 1:10) să-L întâlnească şi să-L recunoască pe Isus ca Mesia (cf. 1
Samuel 16:6 ş.urm.); (3) el rosteşte o rugăciune şi o prezicere care, în
contextul prezentat de Luca, trebuie privită ca având un caracter profetic.
Nunc Dimittis este împărţită în două părţi, prima
parte fiind o rugăciune adresată lui Dumnezeu (din punct de vedere liturgic,
această porţiune singură a ajuns să fie numită „Nunc Dimittis") iar a
doua, o prorocie adresată Mariei. Tonul şi tema rugăciunii este într-un
contrast total cu tonul şi tema prorociei. Rugăciunea este rostită cu bucurie,
exprimând speranţa mesianică a iudaismului pe cel mai înălţător ton posibil: în
Mesia, Neamurile vor cunoaşte adevărul lui Dumnezeu şi astfel, în El, slava lui
Israel se va manifesta pe deplin ca instrument folosit de Dumnezeu pentru a Se
revela şi a-i răscumpăra (cf. Isaia 49:6 - Faptele Apostolilor 1:8; Romani 15:8
ş.urm.). Dar, în cea de-a doua secţiune, ca şi cum ar fi existat o tendinţă de
a contrabalansa impresia pe care a făcut-o rugăciunea, lauda face loc
avertismentelor. Mesia va aduce dezbinare şi va fi respins de mulţi (cf. Romani
9:33).
În prorocia pe care Simion o adresează Mariei,
apare conceptul unui Mesia care suferă. Destinul lui Israel este glorios, dar
implică un conflict. Ca semn al răscumpărării lui Israel, vor fi unii care I se
vor împotrivi lui Isus şi-L vor respinge (cf. Luca 11:30), căci răscumpărarea
pe care El o reprezintă nu va fi acceptată de toţi. Cu toate că lucrul acesta
îi va aduce Mariei întristare, prin el oamenii vor fi determinaţi să ia o
decizie şi astfel, lăuntrul lor care a fost ascuns de alţii va fi descoperit.
(*BENEDICŢIUNE.)
E.E.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu