Numeri, cartea
NUMERI, CARTEA. Sinagoga a
numit această carte după primul ei cuvânt sau după unul dintre primele ei
cuvinte (wayedabber, „şi El a vorbit"- sau bemidbar, „în
pustiu"). Cei care au tradus-o în greacă au numit-o arithmoi,
„numere". În celelalte patru părţi ale Pentateucului numele greceşti sunt
folosite în mod obişnuit; în ce priveşte această parte a cincea, în unele ţări
greaca a fost tradusă în limbile natale: „Numeri" etc.; în alte ţări, este
folosită a traducerea latină a numelui grecesc: Numeri. Cărţii i s-a dat acest
nume deoarece primele ei capitole (plus cap. 26) conţin multe cifre, în special
legate de recensământ.
I. Schiţa conţinutului
a. Numărarea israeliţilor.
Organizarea triburilor (1:1-4:49).
b. Legea privitoare la gelozie,
legea nazireatului şi alte legi (5:1-6:27).
c. Jertfele pentru sfinţirea
cortului întâlnirii (7:1-89).
d. Sfeşnicul. Consacrarea
leviţilor; perioada lor de slujire (8:’l-26).
e. Cel de-al doilea Paşte; norul;
cele două trâmbiţe de argint (9:1-10:10).
f. Plecarea de la Sinai (10:11-36).
g. Tabeera. Prepeliţele. Cei 70 de
bătrâni (11:1-35).
h. Maria şi Aaron se ridică
împotriva lui Moise (12:1-16).
i. Cele 12 iscoade (13:1-14:45).
j. Diferite porunci cu privire la
jertfele de carne şi băutură, jertfe pentru păcate făcute din neştiinţă,
porunci cu privire la călcarea zilei Sabatului (15:1-41).
k. Core, Datan şi Abiram. Toiagul
lui Aaron care a înflorit (16:1-17:13).
l. Statutul preoţilor şi al
leviţilor (18:1-32).
m. Apa de curăţire a păcatelor
(19:1-22).
n. Moartea Mariei. Meriba
(20:1-13).
o. Edom refuză să-i dea trecere
liberă lui Israel. Moartea lui Aaron (20:14-29).
p. Lupta de la Horma. Şarpele de
aramă. Câmpiile Moabului. Lupta împotriva lui Sihon şi Og (21:1-35).
q. Balaam (22:1-24:25).
r. Baal-Peor (25:1-18).
s. A doua numărătoare a
israeliţilor (26:1-65).
t. Dreptul fiicelor de a moşteni.
Urmaşul lui Moise (27:1-23).
u. Porunci privitoare la jertfe.
Juruinţe ale femeilor (28:1-30:16).
v. Răzbunarea împotriva
madianiţilor (31:1-54).
w. Repartizarea ţinutului de la E
de Iordan (32:1-42).
x. Locuri unde Israel a tăbărât în
timpul pribegiei lui prin pustie (33:1-49).
y. Îndrumări cu privire la
cucerirea Canaanului. Graniţele Canaanului. Reguli cu privire la împărţirea
ţării. Cetăţile leviţilor. Cetăţuile de scăpare (33:50-35:34).
z. Căsătoria fiicelor care au o
moştenire (36:1-13).
II. Autorul şi data scrierii
Mulţi cercetători ai Bibliei consideră astăzi că
tradiţia conform căreia Moise este autorul întregii cărţi trebuie pusă la
îndoială serios. Ei ne atrag atenţia asupra următoarelor puncte. Singura
activitate literară a lui Moise are de-a face cu cap. 33 (v. 2, cf. 5:23;
11:26); aceasta nu se referă la nici o altă parte a cărţii Numerilor; pentru
cazul contrar, vezi de ex. Deuteronom 31:9. Diferite date indică o perioadă
ulterioară perioadei în care a trăit Moise, sau cel puţin un alt autor, nu
Moise; cf. 12:3; 15:22 ş.urm. (despre Moise se vorbeşte la a treia persoană);
15:32; 21:14 (poate expresia „cartea Războaielor Domnului" îşi are
originea într-o perioadă post-mozaică); 32:34 ş.urm. Cu toate acestea, cartea
afirmă în mod repetat că regulile şi legile au fost date prin Moise (şi Aaron),
1:1 etc.; este de asemenea clar că că legile ne lasă impresia că au fost date
în timpul pribegiei prin pustie (5:17; 15:32 ş.urm. etc.). Datorită acestui
lucru, este posibil că legile au trecut printr-un proces de finisare: este
posibil ca după aceea să se fi produs schimbări în ele, de ex. pentru a le
adapta circumstanţelor schimbate. Uneori găsim nişte indicii precise ale
acestor procese; astfel, sunt diferenţe între Numeri 15:22-31 şi Levitic 4:1
ş.urm.; în plus, observăm faptul că Numeri 15:22 ş.urm. vorbeşte despre Moise
la persoana a treia, şi este posibil ca Numeri 15:22-31 să fie o versiune
ulterioară a capitolului 4 din Leviticul.
Va trebui să presupunem că legile au fost date în
vremea lui Moise. De asemenea, mai putem presupune că fixarea în scris a
legilor şi a naraţiunilor a început deja în vremea lui Moise. Timpul la care
această carte a căpătat forma ei finală ne este necunoscut. După părerea
autorului prezent, este foarte plauzibil ca punctele esenţiale să fi fost deja
scrise, să spunem, în prima parte a epocii monarhale. Este semnificativ faptul
că nu avem nimic în carte ca să indice precis o perioadă ulterioară perioadei
în care a trăit Moise.
Începând de la metodele critice ale lui Wellhausen
şi ale altora, mulţi erudiţi au adoptat punctul de vedere conform căruia cartea
Numerilor aparţine în cea mai mare parte aşa-zisului Cod preoţesc, despre care
se spune că îşi are originea în epoca post-exilică. În prezent, însă,
cercetătorii Bibliei sunt mult mai gata să accepte punctul de vedere că Numeri
conţine material din perioade vechi, chiar foarte vechi, admiţând că în Numeri
5:11 ş.urm. şi în cap. 19, sunt descrise ritualuri antice şi că alte documente
ne fac să ajungem la o concluzie similară. Mulţi cercetători ai Bibliei sunt
gata să accepte faptul că ritualurile cultice, aşa cum le găsim descrise în
Numeri au fost practicate, cel puţin în punctele principale, în Ierusalim în
perioada dinainte de exil. Vezi de asemenea articolele: *PENTATEUC, *MOISE,
*PUSTIA EXODULUI, etc., şi articole ale unor subiecte particulare din carte cum
ar fi *BALAAM, *CETĂŢUI DE SCĂPARE, etc.
III. Alte detalii despre conţinut
1. Împărţirea Pentateucului în
cinci cărţi nu este un lucru original. Astfel, cu toate că nu este lipsit de
însemnătate faptul că cu Numeri 1:1 începe o nouă carte (în care primele patru
capitole se ocupă de pregătirea pentru plecarea de la Sinai), această carte
formează negreşit o unitate cu cărţile precedente. În acelaşi fel, se poate
spune că Deuteronomul este continuarea Numerilor, dar demarcaţia dintre Numeri
şi Deuteronom este mai pronunţată decât cea dintre Leviticul şi Numeri.
2. Perioada istorică de care se
ocupă cartea Numerilor este de numai 38 de ani - începând cu cel de-al doilea
an după exod şi sfârşind cu cel de-al 40-lea (vezi date cu privire la
perioadele de timp componente în 1:1; 7:1; 9:1,15; 10:11; 33:38; cf. Exod 40:2;
Deuteronom 1:3).
În prima parte, Israel este încă lângă Mt. Sinai
(Exod 19:1 ne spune despre sosirea la Sinai). Numeri 10:11-12:16 relatează
despre plecarea de la Sinai şi călătoria până la Cadeş (cf. 13:26); în cel
de-al doilea an după exod, Israel a ajuns deja la Cadeş (cf. Deuteronom 2:14).
Fiindcă Israel au crezut cuvintele pline de pesimism ale iscoadelor, a urmat o
perioadă foarte lungă de pribegie prin pustiu (cap.l 13-14). Cunoaştem puţine
lucruri despre soarta lui Israel în timpul celor 38 de ani de pribegie
(15:1-20:13). Trebuie să ne gândim că este posibil ca locul numit Cadeş să fi
fost pentru o perioadă destul de lungă un fel de centru al poporului Israel,
timp în care diferite grupuri de israeliţi se mutau de ici colo prin Peninsula
Sinai. După aceşti 38 de ani, Israel pleacă din Cadeş spre Canaan, ocoleşte
Edomul, ajunge în câmpiile Moabului şi câştigă bătăliile cu Sihon şi cu Og
(20:14; 21:35). Ultima parte a cărţii descrie acţiunile lui Balaam, închinarea
lui Israel ia Baal-Peor şi pedepsirea madianiţilor.
3. Pe lângă faptul că se ocupă de
aspectul istoric, această carte conţine tot felul de reguli şi legi. Relaţia
dintre legi şi istorie şi dintre o lege şi o altă lege de multe ori nu ne este
prea clară. Totuşi, în multe cazuri, se pare că autorul face o legătură. Cea
mai simplă soluţie este să presupunem că există o legătură cronologică. Uneori
există şi o legătură materială - vezi, de ex. cât de bine se potriveşte
fragmentul 5:1-4 şi cap. 18 cu ceea ce le precede, şi 10:1-10 cu ceea ce
urmează; după ce ni se dă un sumar al călătoriei prin deşert (33:1-49),
naraţiunea continuă (33:50-35:34) cu dispoziţii privitoare la cucerirea
Canaanului şi cu legi pentru perioada când vor locui în Canaan. În final,
trebuie să nu uităm că alcătuirea multor cărţi ale VT ridică întrebări similare
celor la care ne-am referit aici (*PSALMI, *PROVERBELE, *ISAIA etc.).
Multe legi (dar nu toate) se ocupă de probleme
ritualistice. Israeliţii nu făceau distincţie între legile cultice, morale,
juridice şi sociale în acelaşi fel în care noi le distingem unele de altele
azi. Toate legile şi regulile aveau ca obiectiv să-l pregătească pe Israel să
trăiască în Canaan după voia Domnului, ca o popor independent, cu o purtare
exemplară.
4. Şi în cartea Numerilor, Moise
este figura dominantă, fiind zugrăvit în toate punctele lui tari cât şi în cele
slabe, conducând poporul din toate punctele de vedere. Domnul îi dă lui Israel
felurite legi şi reguli prin intermediul lui, vorbind cu el „gură către
gură" (12:6-8). De foarte multe ori, Moise mijloceşte pentru popor (11:2;
12:13; 14:13 ş.urm.; 16:22; 21:7). El a fost „un om foarte blând, mai blând
decât orice om de pe faţa pământului" (12:3; cf. 14:5; 16:4 ş.urm.) dar,
ca orice om, a avut şi slăbiciunile lui. Contrar poruncii Domnului, el a lovit
stânca (20:10 ş.urm.), iar uneori se plânge sub influenţa sentimentelor ce-l
stăpâneau (11:10 ş.urm.; cf. 16:15). Cea de-a două personalitate proeminentă
după Moise este Aaron (1:3,17,44; 2:1, etc., în special cap. 12; 16-17).
IV. Mesajul cărţii
În cartea Numerilor, ca de altfel în toată Biblia,
atotputernicul şi credinciosul Dumnezeu al legămintelor Se descoperă pe Sine;
tocmai această unitate este liantul care leagă diferite părţi ale cărţii
Numerilor. Prin regulile şi legile pe care le-a impus, Dumnezeu Îşi arată grija
pe care o are pentru poporul Său. Israel se revoltă în mod frecvent împotriva
Lui. Ca rezultat, mânia Domnului se aprinde: El nu lasă păcatul nepedepsit
(11:1-3, 33 ş.urm.; 12:10 ş.urm.; 14 etc.); lui Moise şi lui Aaron nu li se
permite să intre în Canaan (20:12 ş.urm.). Dar Domnul nu-Şi părăseşte poporul;
El rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu el. El îl călăuzeşte pe
Israel prin pustie, aşa încât poporul ajunge în ţara promisă părinţilor lor.
Lucrul acesta nu este zădărnicit nici de necredincioşia lui Israel nici de
puterea popoarelor care-i stau împotrivă lui Israel.
Atenţie specială ar trebui acordată anumitor
aspecte ale revelării lui Dumnezeu în cartea Numerilor.
1. Într-adevăr. Domnul este
neschimbat în credincioşia Sa (cf. 23:19), dar lucrul acesta nu înseamnă că El
este o Fiinţă care nu poate fi mişcată din loc (vezi relatarea din 14:11
ş.urm.). În sensul acesta, ar trebui să observăm puternicele antropomorfisme
(vezi, de ex. 10:35 ş.urm.; 15:3, „un miros plăcut Domnului"; 28:2, „darul
Meu de mâncare", etc.); expresii care, cu toate că nu trebuie să le luăm
în sens literal, ne arată cât de mult este implicat Domnul în viaţa poporului
Israel.
2. Sfinţenia lui Dumnezeu este
subliniată în mod special. O subliniază fragmentele narative (vezi de ex. 10:12
ş.urm.) şi, de asemenea, cu toate că într-un mod diferit, sfinţenia Lui este
subliniată de legi şi de reguli: când un om se apropie de Dumnezeu, el trebuie
să împlinească tot felul de reguli prescrise, el trebuie să se curăţească de
orice întinare (cf. 1:50 ş.urm., etc.).
3. În această carte se dau reguli
foarte detaliate: Dumnezeu Îşi exercita suveranitatea asupra tuturor
lucrurilor, chiar şi asupra celor mai mici detalii.
4. De îndată ce copiii lui Israel
au ajuns la graniţele ţării promise, ei au cedat în faţa ispitei de a-i sluji
pe idolii ţării. Dar Domnul nu este numai Domnul deşertului: El se foloseşte de
un vrăjitor păgân (22-24) şi îl pedepseşte pe Israel pentru că s-a închinat
idolilor (25), împreună cu cei care l-au sedus pe poporul Său (31).
În ceea ce a fost spus mai sus, caracterul
cristologic al acestei cărţi a fost indicat deja în mare măsură. În cartea
Numerilor, ca şi în alte cărţi ale Scripturii, Dumnezeu Se revelează pe Sine ca
un Dumnezeu credincios legământului pe care l-a făcut. Cu alte cuvinte, El Se
descoperă pe Sine prezentându-L pe Cristos. În plus, sunt multe lucruri în
această carte care au o semnificaţie tipologică: prin persoane (în special
Moise şi Aaron, prin evenimente şi prin legi, Cristos care urmează să vină îşi
proiectează umbra înaintea Lui (cf. Ioan 3:14; 1 Corinteni 10:1 ş.urm.; Evrei
3:7 ş.urm.; 9:13;etc.).
BIBLIOGRAFIE
Vezi diferite tratate şi comentarii aleVT - de ex.
G.B. Gray, Numbers, ICC, 1903 (1955); L.E. Binns, The Book of the
Numbers, WC, 1927; S. Fish, The Book of Numbers, 1950, în The
Soncino Books of the Bible; J. Marsh, Numbers, IB, 2, 1953; W.H.
Gispen, Het boek Numeri, 1, 1959; 2, 1964, în Commentaar op het Oude
Testament; N.H. Snaith, Leviticus and Numbers, NCB, 1967, OTL, 1968.
N.H.R.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu