Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Numeri, cartea


NUMERI, CARTEA. Sinagoga a numit această carte după primul ei cuvânt sau după unul dintre primele ei cuvinte (wayedabber, „şi El a vorbit"- sau bemidbar, „în pustiu"). Cei care au tradus-o în greacă au numit-o arithmoi, „numere". În celelalte patru părţi ale Pentateucului numele greceşti sunt folosite în mod obişnuit; în ce priveşte această parte a cincea, în unele ţări greaca a fost tradusă în limbile natale: „Numeri" etc.; în alte ţări, este folosită a traducerea latină a numelui grecesc: Numeri. Cărţii i s-a dat acest nume deoarece primele ei capitole (plus cap. 26) conţin multe cifre, în special legate de recensământ.

I. Schiţa conţinutului

a. Numărarea israeliţilor. Organizarea triburilor (1:1-4:49).
b. Legea privitoare la gelozie, legea nazireatului şi alte legi (5:1-6:27).
c. Jertfele pentru sfinţirea cortului întâlnirii (7:1-89).
d. Sfeşnicul. Consacrarea leviţilor; perioada lor de slujire (8:’l-26).
e. Cel de-al doilea Paşte; norul; cele două trâmbiţe de argint (9:1-10:10).
f. Plecarea de la Sinai (10:11-36).
g. Tabeera. Prepeliţele. Cei 70 de bătrâni (11:1-35).
h. Maria şi Aaron se ridică împotriva lui Moise (12:1-16).
i. Cele 12 iscoade (13:1-14:45).
j. Diferite porunci cu privire la jertfele de carne şi băutură, jertfe pentru păcate făcute din neştiinţă, porunci cu privire la călcarea zilei Sabatului (15:1-41).
k. Core, Datan şi Abiram. Toiagul lui Aaron care a înflorit (16:1-17:13).
l. Statutul preoţilor şi al leviţilor (18:1-32).
m. Apa de curăţire a păcatelor (19:1-22).
n. Moartea Mariei. Meriba (20:1-13).
o. Edom refuză să-i dea trecere liberă lui Israel. Moartea lui Aaron (20:14-29).
p. Lupta de la Horma. Şarpele de aramă. Câmpiile Moabului. Lupta împotriva lui Sihon şi Og (21:1-35).
q. Balaam (22:1-24:25).
r. Baal-Peor (25:1-18).
s. A doua numărătoare a israeliţilor (26:1-65).
t. Dreptul fiicelor de a moşteni. Urmaşul lui Moise (27:1-23).
u. Porunci privitoare la jertfe. Juruinţe ale femeilor (28:1-30:16).
v. Răzbunarea împotriva madianiţilor (31:1-54).
w. Repartizarea ţinutului de la E de Iordan (32:1-42).
x. Locuri unde Israel a tăbărât în timpul pribegiei lui prin pustie (33:1-49).
y. Îndrumări cu privire la cucerirea Canaanului. Graniţele Canaanului. Reguli cu privire la împărţirea ţării. Cetăţile leviţilor. Cetăţuile de scăpare (33:50-35:34).
z. Căsătoria fiicelor care au o moştenire (36:1-13).


II. Autorul şi data scrierii

Mulţi cercetători ai Bibliei consideră astăzi că tradiţia conform căreia Moise este autorul întregii cărţi trebuie pusă la îndoială serios. Ei ne atrag atenţia asupra următoarelor puncte. Singura activitate literară a lui Moise are de-a face cu cap. 33 (v. 2, cf. 5:23; 11:26); aceasta nu se referă la nici o altă parte a cărţii Numerilor; pentru cazul contrar, vezi de ex. Deuteronom 31:9. Diferite date indică o perioadă ulterioară perioadei în care a trăit Moise, sau cel puţin un alt autor, nu Moise; cf. 12:3; 15:22 ş.urm. (despre Moise se vorbeşte la a treia persoană); 15:32; 21:14 (poate expresia „cartea Războaielor Domnului" îşi are originea într-o perioadă post-mozaică); 32:34 ş.urm. Cu toate acestea, cartea afirmă în mod repetat că regulile şi legile au fost date prin Moise (şi Aaron), 1:1 etc.; este de asemenea clar că că legile ne lasă impresia că au fost date în timpul pribegiei prin pustie (5:17; 15:32 ş.urm. etc.). Datorită acestui lucru, este posibil că legile au trecut printr-un proces de finisare: este posibil ca după aceea să se fi produs schimbări în ele, de ex. pentru a le adapta circumstanţelor schimbate. Uneori găsim nişte indicii precise ale acestor procese; astfel, sunt diferenţe între Numeri 15:22-31 şi Levitic 4:1 ş.urm.; în plus, observăm faptul că Numeri 15:22 ş.urm. vorbeşte despre Moise la persoana a treia, şi este posibil ca Numeri 15:22-31 să fie o versiune ulterioară a capitolului 4 din Leviticul.

Va trebui să presupunem că legile au fost date în vremea lui Moise. De asemenea, mai putem presupune că fixarea în scris a legilor şi a naraţiunilor a început deja în vremea lui Moise. Timpul la care această carte a căpătat forma ei finală ne este necunoscut. După părerea autorului prezent, este foarte plauzibil ca punctele esenţiale să fi fost deja scrise, să spunem, în prima parte a epocii monarhale. Este semnificativ faptul că nu avem nimic în carte ca să indice precis o perioadă ulterioară perioadei în care a trăit Moise.

Începând de la metodele critice ale lui Wellhausen şi ale altora, mulţi erudiţi au adoptat punctul de vedere conform căruia cartea Numerilor aparţine în cea mai mare parte aşa-zisului Cod preoţesc, despre care se spune că îşi are originea în epoca post-exilică. În prezent, însă, cercetătorii Bibliei sunt mult mai gata să accepte punctul de vedere că Numeri conţine material din perioade vechi, chiar foarte vechi, admiţând că în Numeri 5:11 ş.urm. şi în cap. 19, sunt descrise ritualuri antice şi că alte documente ne fac să ajungem la o concluzie similară. Mulţi cercetători ai Bibliei sunt gata să accepte faptul că ritualurile cultice, aşa cum le găsim descrise în Numeri au fost practicate, cel puţin în punctele principale, în Ierusalim în perioada dinainte de exil. Vezi de asemenea articolele: *PENTATEUC, *MOISE, *PUSTIA EXODULUI, etc., şi articole ale unor subiecte particulare din carte cum ar fi *BALAAM, *CETĂŢUI DE SCĂPARE, etc.

III. Alte detalii despre conţinut

1. Împărţirea Pentateucului în cinci cărţi nu este un lucru original. Astfel, cu toate că nu este lipsit de însemnătate faptul că cu Numeri 1:1 începe o nouă carte (în care primele patru capitole se ocupă de pregătirea pentru plecarea de la Sinai), această carte formează negreşit o unitate cu cărţile precedente. În acelaşi fel, se poate spune că Deuteronomul este continuarea Numerilor, dar demarcaţia dintre Numeri şi Deuteronom este mai pronunţată decât cea dintre Leviticul şi Numeri.

2. Perioada istorică de care se ocupă cartea Numerilor este de numai 38 de ani - începând cu cel de-al doilea an după exod şi sfârşind cu cel de-al 40-lea (vezi date cu privire la perioadele de timp componente în 1:1; 7:1; 9:1,15; 10:11; 33:38; cf. Exod 40:2; Deuteronom 1:3).

În prima parte, Israel este încă lângă Mt. Sinai (Exod 19:1 ne spune despre sosirea la Sinai). Numeri 10:11-12:16 relatează despre plecarea de la Sinai şi călătoria până la Cadeş (cf. 13:26); în cel de-al doilea an după exod, Israel a ajuns deja la Cadeş (cf. Deuteronom 2:14). Fiindcă Israel au crezut cuvintele pline de pesimism ale iscoadelor, a urmat o perioadă foarte lungă de pribegie prin pustiu (cap.l 13-14). Cunoaştem puţine lucruri despre soarta lui Israel în timpul celor 38 de ani de pribegie (15:1-20:13). Trebuie să ne gândim că este posibil ca locul numit Cadeş să fi fost pentru o perioadă destul de lungă un fel de centru al poporului Israel, timp în care diferite grupuri de israeliţi se mutau de ici colo prin Peninsula Sinai. După aceşti 38 de ani, Israel pleacă din Cadeş spre Canaan, ocoleşte Edomul, ajunge în câmpiile Moabului şi câştigă bătăliile cu Sihon şi cu Og (20:14; 21:35). Ultima parte a cărţii descrie acţiunile lui Balaam, închinarea lui Israel ia Baal-Peor şi pedepsirea madianiţilor.

3. Pe lângă faptul că se ocupă de aspectul istoric, această carte conţine tot felul de reguli şi legi. Relaţia dintre legi şi istorie şi dintre o lege şi o altă lege de multe ori nu ne este prea clară. Totuşi, în multe cazuri, se pare că autorul face o legătură. Cea mai simplă soluţie este să presupunem că există o legătură cronologică. Uneori există şi o legătură materială - vezi, de ex. cât de bine se potriveşte fragmentul 5:1-4 şi cap. 18 cu ceea ce le precede, şi 10:1-10 cu ceea ce urmează; după ce ni se dă un sumar al călătoriei prin deşert (33:1-49), naraţiunea continuă (33:50-35:34) cu dispoziţii privitoare la cucerirea Canaanului şi cu legi pentru perioada când vor locui în Canaan. În final, trebuie să nu uităm că alcătuirea multor cărţi ale VT ridică întrebări similare celor la care ne-am referit aici (*PSALMI, *PROVERBELE, *ISAIA etc.).

Multe legi (dar nu toate) se ocupă de probleme ritualistice. Israeliţii nu făceau distincţie între legile cultice, morale, juridice şi sociale în acelaşi fel în care noi le distingem unele de altele azi. Toate legile şi regulile aveau ca obiectiv să-l pregătească pe Israel să trăiască în Canaan după voia Domnului, ca o popor independent, cu o purtare exemplară.

4. Şi în cartea Numerilor, Moise este figura dominantă, fiind zugrăvit în toate punctele lui tari cât şi în cele slabe, conducând poporul din toate punctele de vedere. Domnul îi dă lui Israel felurite legi şi reguli prin intermediul lui, vorbind cu el „gură către gură" (12:6-8). De foarte multe ori, Moise mijloceşte pentru popor (11:2; 12:13; 14:13 ş.urm.; 16:22; 21:7). El a fost „un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului" (12:3; cf. 14:5; 16:4 ş.urm.) dar, ca orice om, a avut şi slăbiciunile lui. Contrar poruncii Domnului, el a lovit stânca (20:10 ş.urm.), iar uneori se plânge sub influenţa sentimentelor ce-l stăpâneau (11:10 ş.urm.; cf. 16:15). Cea de-a două personalitate proeminentă după Moise este Aaron (1:3,17,44; 2:1, etc., în special cap. 12; 16-17).


IV. Mesajul cărţii

În cartea Numerilor, ca de altfel în toată Biblia, atotputernicul şi credinciosul Dumnezeu al legămintelor Se descoperă pe Sine; tocmai această unitate este liantul care leagă diferite părţi ale cărţii Numerilor. Prin regulile şi legile pe care le-a impus, Dumnezeu Îşi arată grija pe care o are pentru poporul Său. Israel se revoltă în mod frecvent împotriva Lui. Ca rezultat, mânia Domnului se aprinde: El nu lasă păcatul nepedepsit (11:1-3, 33 ş.urm.; 12:10 ş.urm.; 14 etc.); lui Moise şi lui Aaron nu li se permite să intre în Canaan (20:12 ş.urm.). Dar Domnul nu-Şi părăseşte poporul; El rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu el. El îl călăuzeşte pe Israel prin pustie, aşa încât poporul ajunge în ţara promisă părinţilor lor. Lucrul acesta nu este zădărnicit nici de necredincioşia lui Israel nici de puterea popoarelor care-i stau împotrivă lui Israel.

Atenţie specială ar trebui acordată anumitor aspecte ale revelării lui Dumnezeu în cartea Numerilor.

1. Într-adevăr. Domnul este neschimbat în credincioşia Sa (cf. 23:19), dar lucrul acesta nu înseamnă că El este o Fiinţă care nu poate fi mişcată din loc (vezi relatarea din 14:11 ş.urm.). În sensul acesta, ar trebui să observăm puternicele antropomorfisme (vezi, de ex. 10:35 ş.urm.; 15:3, „un miros plăcut Domnului"; 28:2, „darul Meu de mâncare", etc.); expresii care, cu toate că nu trebuie să le luăm în sens literal, ne arată cât de mult este implicat Domnul în viaţa poporului Israel.

2. Sfinţenia lui Dumnezeu este subliniată în mod special. O subliniază fragmentele narative (vezi de ex. 10:12 ş.urm.) şi, de asemenea, cu toate că într-un mod diferit, sfinţenia Lui este subliniată de legi şi de reguli: când un om se apropie de Dumnezeu, el trebuie să împlinească tot felul de reguli prescrise, el trebuie să se curăţească de orice întinare (cf. 1:50 ş.urm., etc.).

3. În această carte se dau reguli foarte detaliate: Dumnezeu Îşi exercita suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, chiar şi asupra celor mai mici detalii.

4. De îndată ce copiii lui Israel au ajuns la graniţele ţării promise, ei au cedat în faţa ispitei de a-i sluji pe idolii ţării. Dar Domnul nu este numai Domnul deşertului: El se foloseşte de un vrăjitor păgân (22-24) şi îl pedepseşte pe Israel pentru că s-a închinat idolilor (25), împreună cu cei care l-au sedus pe poporul Său (31).

În ceea ce a fost spus mai sus, caracterul cristologic al acestei cărţi a fost indicat deja în mare măsură. În cartea Numerilor, ca şi în alte cărţi ale Scripturii, Dumnezeu Se revelează pe Sine ca un Dumnezeu credincios legământului pe care l-a făcut. Cu alte cuvinte, El Se descoperă pe Sine prezentându-L pe Cristos. În plus, sunt multe lucruri în această carte care au o semnificaţie tipologică: prin persoane (în special Moise şi Aaron, prin evenimente şi prin legi, Cristos care urmează să vină îşi proiectează umbra înaintea Lui (cf. Ioan 3:14; 1 Corinteni 10:1 ş.urm.; Evrei 3:7 ş.urm.; 9:13;etc.).

BIBLIOGRAFIE
Vezi diferite tratate şi comentarii aleVT - de ex. G.B. Gray, Numbers, ICC, 1903 (1955); L.E. Binns, The Book of the Numbers, WC, 1927; S. Fish, The Book of Numbers, 1950, în The Soncino Books of the Bible; J. Marsh, Numbers, IB, 2, 1953; W.H. Gispen, Het boek Numeri, 1, 1959; 2, 1964, în Commentaar op het Oude Testament; N.H. Snaith, Leviticus and Numbers, NCB, 1967, OTL, 1968.

N.H.R.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: