nor



NOR. Caracterul regulat al succesiunii anotimpurilor în regiunea Mediteranei dă o semnificaţie climaterică apariţiei norilor. Dar pe lângă direcţia vântului care influenţează vremea şi culoarea pe care o are cerul seara, există puţine dovezi că evreii au cunoscut semnele meteorologice.

Norii au fost recunoscuţi foarte bine ca un indiciu al umidităţii. În timpul sezonului ploios din jumătatea de an a iernii, curenţii de aer care aduc ploaie sunt asociaţi cu norii cumulus care se ridicau din Marea Mediterană - „un nor ridicându-se la apus" (Luca 12:54). De aceea, slujitorul lui Ilie a privit spre mare pentru a avea prima indicaţie că seceta urma să fie întreruptă (1 Împăraţi 18:44). Spre sfârşitul sezonului ploios, în aprilie-mai, „norii care aduc ploaia de primăvară" (Proverbe 16:15) descriu bunăvoinţa regelui, întrucât ei furnizează umiditatea necesară care face ca spicele de grâu să crească. În contrast cu aceştia sunt norii înalţi şi lânoşi care nu aduc ploaie (Iuda 12), care atrag aerul din deşert din SE şi E, numiţi Sirocco sau Khamsin, caracteristici depresiunilor. Norii şi vântul fără ploaie (Proverbe 25:14), „căldura înăbuşită de umbra unui nor" (Isaia 25:5) şi în consecinţă „cerul de aramă" (Deuteronom 28:23) descriu viu aceste furtuni de nisip.

Norii purtaţi de brizele dinspre mare sunt rapid dizolvaţi de îndată ce întâlnesc aerul fierbinte şi uscat din interior. Astfel, „norul de dimineaţă" (Osea 6:4) este un simbol al lucrurilor trecătoare, a prosperităţii omului (Iov 30:15) şi a vieţii omului (Iov 7:9). Este de asemenea un text care vorbeşte despre iertarea divină (Isaia 44:22).

Luminozitatea obişnuită a cerului Palestinei subliniază că norii acoperă şi ascund (Ezechiel 32:7) şi bucuria unei dimineţi fără nori (2 Samuel 23:4) este descrisă în culori vii. Ca şi norul ce ascunde soarele tot aşa pot fi împiedicate bunăvoinţa divină şi rugăciunile (Plângerile 2:1; 3:44). Iov se roagă ca norii să-i acoperă ziua în care s-a născut (Iov 3:5).

Cuvântul nor se referă frecvent la întregul cerc al cerului; cf. „curcubeul... în nori" (Geneza 9:14). El reprezintă sfera cunoaşterii parţiale şi a slavei ascunse unde Dumnezeu are un scop misterios (Iov 36:29; 37:16; 38:37; Psalmul 78:23). Tot aşa, un nor închide scena întrupării (Faptele Apostolilor 1:9), a schimbării la faţă (Matei 17:5; Marcu 9:7; Luca 9:34) şi tot norii sunt cei care anunţă Cea de-a doua venire (Apocalipsa 1:7). Pentru israeliţi, norul prezenţei lui Dumnezeu a fost strâns legat de simbolismul lor religios (Exod 13:21; 40:34; 1 Împăraţi 8:10).

Norii din Marcu 14:62, etc., s-ar putea să se refere mai degrabă la înălţare decât la a doua venire a lui Isus.

J.M.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: