nisip



NISIP. (În ebr. hol; gr. ammos). Cuvântul ebraic provine de la verbul hul (a se învârti, a dansa) şi, fără îndoială, se referă la uşurinţa cu care părticelele uşoare de silex, de mică, de feldspat, etc. sunt ridicate de vânt şi antrenate în vârtejuri. Nisipul se găseşte în cantităţi foarte mari de-a lungul coastei Mediteranei din partea de S a Palestinei şi în Egipt, cât şi în regiunile de deşert, punându-ne la îndemnă un simbol foarte adecvat al unei mulţimi care nu poate fi numărată (de ex. Geneza 22:17; Isaia 10:22; Apocalipsa 20:8). Este folosit de asemenea să sugereze ideea de greutate (Iov 6:3), de longetivitate (Iov 29:18) şi de instabilitate (Matei 7:26). O aluzie oarecum obscură (Deuteronom 33:19) vorbeşte despre „comorile ascunse în nisip"; poate o sursă de prosperitate care putea fi găsită în mări (pescuitul, comerţul maritim) şi pe ţărmuri (scoici; coloranţi din scoici; sticlă, din nisip; cf. Josephus, BJ 2.190; Pliniu, NH 5. 17; 36. 65). Probabil că promisiunea este valabilă numai pentru Zabulon, seminţia care în ultimele cuvinte ale lui Iacov este asociată cu marea (Geneza 49:13-15).

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: