Nergal



NERGAL. (În ebr. neregal; în sumeriană U.GUR; în bab. ner(i)gal, „Domnul marii cetăţi", adică infernul). Această zeitate bab. îşi avea sediul la Cut (Tell Ibrahim-ul de astăzi, la NE de Babilon) unde, ca domn al infernului, i se aducea închinare atât lui cât şi consoartei sale Ereşchigal. Locuitorii oraşului Cut au continuat să i se închine şi după ce au fost exilaţi în Samaria (2 Împăraţi 17:30), dar, cu toate că Nergal era zeul vânatului, ei s-au temut de leii (animalul cultic asociat cu închinarea lui Nergal) trimişi de Iahve (v. 26). Lui Nergal i se aducea închinare pe tot cuprinsul Asiriei şi al Babilonului, ca unei zeităţi care se deţinea aspectele sinistre ale soarelui, care aducea ciuma, războaiele, inundaţiile şi dezastrul. A fost identificat cu Mecal, zeul din Bet-Şean şi mai târziu cu Marte. I-au fost dedicate temple la Larsa, Isin şi Asur. Numele lui se găseşte de obicei ca element divin în numele unor persoane, cum ar fi *Nergal-Şareţer (Ieremia 39:3,13).

BIBLIOGRAFIE
E. von Weiher, Der babylonische Gott Nergal, 1971.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: